Broschete Delicioase

Un aperitiv delicios, ușor de preparat, 

vitaminizat și hrănitor , pe pofta și 

preferințele celor mai pretențioși invitați                

Ingredientele Broschetei

Pâine tăiată felii 

Roşii bine coapte 

Ulei de măsline 

2-3 căţei de usturoi uscat

Pătrunjel proaspăt tocat

Mod de preparare

Se pun la prăjit felii din pâinea preferată

Se taie roşiile cubuleţe cât mai mici

Se taie mărunt usturoiul şi pătrunjelul şi se amestecă cu roşiile

Se lasă deoparte 5-10 minute să combine aromele 

Un căţel de usturoi pisat pe feliile de pâine prăjită pentru aromă

Ungem feliile de pâine cu ulei de măsline 

Presărăm deasupra amestecul de roşii, usturoi şi pătrunjel 

Se poate imbunătăți tehnologia, după imaginația fiecăruia.

Se poate interveni foarte bine cu brinzică și/sau cașcaval.

Tot in sensul imaginației moderne, se poate presăra bucățele mici de cărnică, mezeluri tocate mărunt, etc. .

De asemenea putem prepara felii de broschete pe categorii de ingrediente, pentru poftele fiecărui participant la această minunată gustare.

După cum observom roșiile ne însoțesc tot timpul.
Dacă dorim să impresionăm invitații de onoare, feliile de păinică, pot fi trecute prin oușor și apoi puțin prăjite 

în ulei la foc  mic.

Imaginația preparării deschide mereu noi orizonturi de imbunătățire și modernizare a preparatului delicios.

Poftă Bună !

Preparate delicioase de post

Delicii de încercat în post !

Reţete delicioase de post, toate cu ingrediente specifice acestui sezon - aşadar, uşor de procurat şi destul de ieftine.

Paste cu dovleac

Ingrediente: 400 g spaghete, 450 g dovleac, 85 g margarină, un căţel de usturoi, două linguriţe de rozmarin tocat, pătrunjel proaspăt, coaja rasă de la o jumătate de lămâie, nucşoară rasă, sare, piper.

Preparare: se fierb pastele şi se lasă la scurs. Se topeşte margarina într-un vas, se adaugă usturoiul şi se lasă pe foc 30 de secunde, apoi se adaugă dovleacul curăţat şi tăiat cubuleţe, rozmarinul, coaja de lămâie, sare, piper şi nucşoară. Se acoperă cu un capac şi se fierbe uşor, la foc domol, 15 minute, amestecând din când în când, până când dovleacul se înmoaie. Dacă e nevoie, se mai adaugă sare şi piper. Se pun apoi pastele şi se amestecă încet. Se pot servi în coaja dovleacului, decorate cu pătrunjel.

Sarmale cu orez

Ingrediente: două verze murate, o cană de orez, 500 g ciuperci champignon, 2 morcovi, o rădăcină de ţelină, un păstârnac, două cepe, 3-4 linguri de ulei, două linguri de pastă de tomate, o crenguţă de cimbru uscat, piper boabe, sare.

Preparare: se curăţă morcovii, ţelina şi păstârnacul şi se dau pe răzătoarea mare. Cepele se taie fin, iar ciupercile, cubuleţe. Se căleşte ceapa în ulei, apoi se adaugă toate legumele şi se călesc şi ele. Se adaugă orezul spălat şi scurs, se sărează, iar după ce s-a înmuiat orezul, se ia tigaia de pe foc. Cu acest amestec se umplu foile de varză murată şi se rulează cu grijă sarmalele, după care se aşază în cratiţă. Peste ele se pun crenguţa de cimbru, câteva boabe de piper şi pasta de tomate desfăcută în puţină apă. Se lasă la cuptor două- trei ore, până se înmoaie varza şi orezul.

Supă cremă de ţelină

Ingrediente: o ţelină mare, 2 morcovi, un praz (doar partea albă), o ceapă mare, 3 căni şi jumătate de supă de legume, 250 g ciuperci, o linguriţă de sare, 4 linguri de ulei, piper, pătrunjel proaspăt.

Preparare: ceapa se taie mărunt şi se căleşte în două linguri de ulei până devine translucidă. Se adaugă morcovii şi prazul tăiaţi rondele şi ţelina tăiată cubuleţe, se amestecă şi se căleşte totul cam 5 minute. Se adaugă sare şi piper şi se stinge totul cu supă, după care se pune la fiert la foc mediu cam 20-30 de minute, până se înmoaie legumele. În acest timp, în uleiul rămas se prăjesc ciupercile tăiate feliuţe, la foc mediu spre mare. După ce devin uşor rumene şi crocante, se scot pe o farfurie şi se sărează puţin. Legumele fierte în supă se scot din zeamă şi se pun în mixer sau blender şi se pasează. Apoi se adaugă supă, treptat, până capătă consistenţa dorită. Se serveşte cu ciupercile prăjite şi cu pătrunjel tocat presărat deasupra.

Prăjitură cu castane

Ingrediente: 300 g făină de castane, 4 linguri de zahăr, un pahar de lapte de soia, un pahar de apă, două linguri de ulei de măsline, 50 g stafide, 50 g muguri de pin, 50 g miez de nucă, o ramură de rozmarin, 40 g margarină, sare.

Preparare: într-un bol se amestecă făina de castane cu zahărul şi cu puţină sare. Se adaugă uşor laptele de soia, apa şi uleiul, amestecând cu grijă, să nu se formeze cocoloaşe. Stafidele se lasă la hidratat în apă călduţă pentru câteva minute, apoi se adaugă în amestec. Se pune şi rozmarinul mărunţit. Se unge cu margarină o tavă şi se toarnă în ea amestecul. Deasupra se presară nuca mărunţită grosier şi mugurii de pin. Se bagă la cuptor timp de 50-60 de minute.

Varză dulce la cuptor

Ingrediente: o varză potrivită, un ardei gras roşu, un morcov, o ceapă, o legătură de pătrunjel şi una de mărar, 3 linguri de orez, 3-4 linguri de ulei, o lingură de bulion, boia dulce, piper măcinat, sare.

Preparare: ceapa şi ardeiul se taie mărunt, iar morcovul, cubuleţe şi se călesc în ulei încins. Se adaugă varza tăiată fideluţă şi se toarnă peste legumele din tigaie o cană de apă fierbinte. Se sărează şi se piperează, apoi se pune capacul şi se lasă la fiert. Între timp, se fierbe orezul în apă cu sare. Când varza e aproape fiartă, se adaugă mărarul şi pătrunjelul tocate, apoi bulionul desfăcut în puţină apă, boiaua şi, la final, orezul fiert. Se mai dă mâncarea în câteva clocote şi e gata.

Borş de sfeclă

Ingrediente: 2 morcovi mari, o ţelină, o rădăcină de pătrunjel, o ceapă mare, un praz, un ardei gras, două roşii, o sfeclă mare, 1/4 cană de orez, o legătură de leuştean, sare şi piper, ulei.

Preparare: se rad morcovii, rădăcina de pătrunjel şi ţelina, iar ceapa, roşiile, ardeiul şi prazul se taie mărunt. Se călesc puţin în ulei legumele şi orezul, după care se adaugă apă şi se fierb până se pătrund. Sfecla se fierbe, după care se curăţă de coajă şi se dă pe răzătoare. Când legumele sunt aproape gata, se adaugă sfecla şi zeama lăsată de ea şi se mai ţine câteva minute pe foc. Se sărează şi se piperează, iar la sfârşit se adaugă leuşteanul mărunţit. Se serveşte caldă, cu pâine şi cu măsline alături.      Sursa  

Postul Paştelui: Reţete de post din Dobrogea

Reţete de post din Dobrogea, acolo unde bucătăria românească se combină armonios cu cea lipovenească, tătărească ori turcească.

Pilaf dobrogean

Pentru această reţetă este nevoie de puţine ingrediente: o ceaşcă de orez, 2 cepe, un morcov, 4 linguri de ulei, sare, o legătură de mărar, 3 cartofi şi 3 ceşti de apă.

Cartofii curăţaţi se taie în şase bucăţi. Se curăţă şi morcovul, care trebuie dat apoi prin răzătoarea mică. Cepele curăţate se taie mărunt. Cartofii şi ceapa se călesc la foc mic, apoi se adaugă morcovul şi apa. După ce au fiert puţin, se adaugă orezul şi se amestecă bine. Se adaugă sare după gust, mărarul tocat mărunt şi apă, în caz că mai este nevoie. Se bagă totul la cuptor şi se poate servi cu salată de varză.

Musaca de post

Pentru a prepara musaca de post după reţetă dobrogeană, bucătarul are nevoie de un kilogram de vinete, un kilogram de cartofi, 3 cepe, o legătură de pătrunjel, una de mărar, un kilogram de roşii, un ardei gras, un păhărel de vin alb, un pahar de pesmet,  ceaşcă de untdelemn, sare şi piper.

Cartofii curăţaţi se taie rondele după care se pun la prăjit, într-o tigaie. Vinetele şi o parte dintre roşii trebuie tăiate cubuleţe. Se toacă mărunt ceapa, ardeiul şi verdeaţa.

Pentru umplutură, se pune ceapa la călit într-o tigaie, timp de câteva minute. Se adaugă treptat, vinetele, ardeiul, roşiile, mărarul, sare şi piperul (după gust), vinul. După ce s-au călit toate, se cerne puţin pesmet peste ele.

Într-o cratiţă unsă cu ulei se alternează straturile de cartofi prăjiţi cu cele cu umplutură. Ultimul strat trebuie sa fie de cartofi. Roşiile feliate se aşază peste. Cratiţa se dă la cuptor 30 de minute, după care se presară pătrunjel.

Uscăţele dobrogene

Este un preparat dulce, pentru care avem nevoie de 500 g faină, 250 ml ulei, 100 g zahăr, esenţă de rom, esenţă de vanilie, 4 plicuri de zahăr vanilat, praf de sare. Cei care doresc ca uscăţelele să fie puţin crescute, pot adăuga un pic de drojdie. De asemenea, în acest caz, aluatul trebuie lăsat puţin la crescut, într-un loc călduros.

Ingredientele menţionate vor fi folosite pentru a prepara un aluat. Acesta se întinde astfel încât să se obţină o foaie de 0,5 cm grosime. Se taie fâşii pe lungime, apoi pe lăţime. Puteţi controla după bunul plac forma uscăţelelor, dar un raport bun ar fi cel de 2-3 centimetri lăţime şi 14-17 lungime.

Se crestează fiecare bucată la mijloc şi se poate face chiar o fundiţă (trecând coca prin crestătură). Se coc în ulei mult, într-o cratiţă mare. Când se rumenesc, se scot din tigaie. Când le scoatem, e bine ca uscăţelele să fie aşezate pe hârtie absorbantă, pentru a scăpa de surplusul de ulei. Se pun apoi pe un platou şi se presară cu zahăr pudră (eventual, obţinut din zahăr vanilat). Se pot servi atât fierbinţi, cât şi reci.       Sursa

Legume care devin mai sanatoase prin fierbere

Beneficiile legumelor tratate termic nu trebuie omise si nici ignorate. Legumele sunt bune crude, dar uneori acestea sunt si mai bune fierte. In principiu, prin tratarea termica o parte dintre nutrienti, mai ales vitaminele, se pierd, dar exista si situatii in care fierberea sau coacerea legumelor le imbunatateste calitatile. Iata cateva argumente si exemple:

RosiiBeneficiile legumelor tratate termic sunt dovedite de rosii. Crude sunt minunate. Dar asta nu este tot. Rosiile tratate termic, inclusiv pasta de rosii, aduc o cantitate mai mare de licopen, decat o rosiile crude. Licopenul, cel mai puternic antioxidant cunoscut, este activat la temperatura ridicata, iar procentul lui creste cu 35% in rosiile coapte sau fierte, compartiv cu cele crude. Licopenul protejeaza impotriva cancerului de plamani, impotriva tuturor formelor de cancer din zona genitala, dar si impotriva bolilor cardio-vasculare.

Un secret: pune rosii in ciorbe si supe si de a face, in casa, sosuri pentru paste sau carne din rosii, in care sa adaugi ulei de masline. Grasimile din uleiul de masline sustin absorbtia licopenului din rosii. Si nu in ultimul rand combinatia este si foarte gustoasa.

Citeste si: 10 motive sa mananci rosii

Morcovi
Morcovii sunt foarte buni cruzi. Fierti sunt si mai buni! Prin fierbere cantitatea de betacaroten din morcovi creste cu 30%. O dovada pentru beneficiile legumelor tratate termic. Betacarotenul este un antioxidant care sustine activitatea celulelor de la nivelul retinei, inhiba dezvoltarea unor anumite tipuri de celule canceroase (mai ales la nivelul plamanilor si a tubului digestiv) si protejaza inima.

Un secret: fierbe morcovii intregi si nu-i fierbe mai mult de 30 de minute, in vase cu capac. Betacatotenul este pus in valoare, dupa fierbere, de sucul proaspat de lamaie sau de otetul balsamic din vin, dar si de uleiul de masline.

Citeste si: Spanacul, varza si laptucile reduc riscul de diabet

Spanac
Spanacul proaspat este santate curata dar si mai bun fiert. Luteina, principalul antioxidant din spanac este activat prin tratare termica, iar modificarile pe care le suporta frunza de spanac, prin calire si fierbere, te face sa consumi mai multi nutrienti. Prin fierbere sau calire, spanacul devine compact astfel ca intr-o portie de spanac fiert vei avea cu 75% mai multi nutrienti (luteina, calciu, potasiu si fier) decat intr-o portie de spanac crud.

Un secret: in 100 grame de spanac fiert sunt 245 de miligrame de calciu, in timp ce in 100 de grame de spanac crud doar 90. Nu cali si nu fierbe spanacul mai mult de 3-5 minute, pentru ca vitaminele se pierd si adauga mereu in spanacul fiert suc de lamaie si ulei de masline.  Sursa

Top 10 cele mai sănătoase alimente de post

Ai scos carnea, lactatele şi ouăle din alimentaţia ta? Află cu ce surse de proteine vegetale le poţi înlocui ca să ai un meniu variat şi o masă consistentă! Eva.ro îţi prezintă un top al celor mai sănătoase alimente de post.

Locul 10: Ciupercile
Prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar boli interne susţine că ciupercile au efect antitumoral datorită principiului numit lentinan "inhibă aromataza, o enzimă răspunzătoare de proliferarea neoplazică" şi precizează în cartea sa că japonezii, care consumă multe ciuperci, au mai puţin cancer la stomac.


Locul 9: Mei
Este foarte bogat în fier, magneziu, potasiu, vitamine din complexul B şi vitamina E. În plus, îţi va conferi energie, ajută la digestie şi elimină acidul în exces. Îl poţi folosi în diverse preparate, ca înlocuitor al orezului alb sau al cuşcuş-ului. 


Locul 8: Năut
Este o proteină vegetală, bogată în săruri minerale (magneziu, calciu, fier) şi în complexul de vitamine B. Scade colesterolul prin conţinutul de fibre şi împiedică acumularea de zahăr în sânge. Sărac în grăsimi, bogat în fibre, năutul este un excelent aliment pentru cei care vor să-şi ţină sub control greutatea. 


Locul 7: Boabele de fasole
Reduc colesterolul rău şi previn apariţia bolilor de inimă. Le poţi folosi pentru a prepara iahnie, ciorbe, salate cu legume crude sau fasole bătută. Mai mult fasolea roşie înlocuieşte cu succes făina albă în reţetele vegane pentru prăjitura negresă. 


Locul 6: Linte
Are un conţinut ridicat de proteine şi o găseşti în diverse culori. Se prepară foarte rapid şi o poţi folosi pentru tocăniţe, supe cremă sau pateuri vegetale. 


Locul 5: Soia
Trebuie să alegi boabele de soia nemodificate genetic, deoarece au un conţinut complet în proteine. De asemenea, conţine substanţe care ajută la funcţionarea creierului, ard grăsimile, scad colesterolul, iar în ultimul timp, cercetările au asociat consumul de soia cu o rată redusă a cancerului la sân.

Locul 4: Algele marine
În special nori (care conţin 48% proteine, aproape la fel ca ouăle şi carnea) şi dulse. Le găseşti la magazinele naturiste.


Locul 3: Seminţele de cânepă
Conţin 30% proteine, din care 65% o reprezintă edestina, o proteină uşor de digerat, astfel că înlocuiesc cu succes proteinele de origine animală. De asemenea, abundă în acizi graşi esenţiali omega 3 şi omega 6, calciu, fier, magneziu şi vitamina E. Le găseşti în magazinele naturiste.


Locul 2: Germenii de lucernă
Sunt în topul plantelor cu efecte terapeutice deosebite recunoscute din vremuri străvechi, datorită nutrienţilor pe care-i conţin: proteine de înaltă calitate, 8 enzime digestive, 8 aminoacizi esenţiali, antioxidanţi, betacaroten, clorofilă, minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu), vitamine (A, C, B12, D, E, K, acid folic).

Germenii sunt în general orice seminţe de legume sau cereale încolţite. Cu toţii aduc beneficii excepţionale corpului nostru, aşa că nu te limita doar la germenii de lucernă pentru că, aşa cum spune profesorul de biochimie nutriţională, dr. Jeffrey Bland “germenii reprezintă o formă mai eficientă, mai sănătoasă (şi cu siguranţă mai ieftină) de proteine decât convenţionala proteină animală sau chiar decât alte tipuri de proteine vegetale”.


Locul 1: Quinoa
Conţine foarte multe proteine, foarte puţine grăsimi şi nu conţine colesterol. De asemenea, dacă o pui la încolţit îi sporeşti valoarea nutriţională, deoarece germenii de quinoa conţin vitamine (A, B6, B12, B5, B2, B1, C, D, E, K, H, acid folic, acid nicotinic), minerale (calciu, fier, crom, cupru, potasiu, seleniu, iod, magneziu, mangan, fosfor, zinc) şi toţi cei 9 aminoacizi esenţiali, potrivit informaţiilor oferite de nutriţionistul britanic Gillian McKeith. Poţi să o adaugi în diverse salate cu legume sau să faci terci (cu apă şi sare). O găseşti în magazinele naturiste.


Evită următoarele alimente pe perioada postului!

• pateul vegetal din comerţ. Înlocuieşte-l cu pateuri sănătoase preparate în casă. VeziAICI reţete!;
• mâncărurile de post gata preparate din supermarketuri. Înlocuieşte-le cu unele preparate în casă. Vezi AICI reţete!;
• mezelurile de post. Acestea conţin multe E-uri, sare şi organism modificate genetic. Mai mult, din cauza unui ingredient des folosit (E 120- roşu carmin) poţi să ai surpriza să mănânci de dulce, deoarece aceste este extras din surse animale, a  precizat, la România TV, prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi;
• prăjituri de post din comerţ. Acestea au o cantitate ridicată de grăsimi hidrogenate care dăunează inimii, dar şi foarte mult zahăr sau îndulcitori artificiali. 

Sursa 

Retete vegetariene

Milioane de oameni din întreaga lume trăiesc fără carne sau pește și ei, probabil, au fiecare propriile motive pentru a face acest lucru. 

Cu toate acestea, majoritatea ar fi de acord ca vegetarienii:
Aproximativ două milioane de animale terestre sunt sacrificate în fiecare zi în Marea Britanie singur, doar pentru ca oamenii să poată mânca carnea lor.
Boabe de creștere și leguminoase pentru hrana animalelor este mult mai puțin eficientă decât a le manca noi înșine. Industria creșterii animalelor folosește cantități enorme de combustibili teren, apă și fosili, în timp ce produce 18% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și tot felul de alte murdarii.
O dieta echilibrata vegetariana este una dintre cele mai sanatoase diete din jur.
Multe religii și credințe recomanda vegetarianismul și unii oameni se întoarcă de la consumul de carne de animal din cauza unor probleme mai largi etice.O dieta vegetariana poate fi, de asemenea, una dintre cele mai ieftine moduri de a mânca bine.
Oricare ar fi motivele tale, merge - si timpul sejurului - vegetarian este o alegere de viață pozitiv.

O dieta echilibrata vegetariana este scăzut în grăsimi (în special grăsimi saturate), bogate in carbohidrati complecsi si ambalate cu o varietate de fructe si legume, la fel ca și guvernul și profesiei medicale recomanda.

• Cercetarile au aratat ca vegetarienii sunt mai putin susceptibili de a suferi de obezitate, boli de inima coronariene, hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip II, unele tipuri de cancer legate de dieta, boala diverticulara, apendicita, constipatie si calculi biliari.
• Vegetarienii au mult mai multe sanse decat populatia generala de a mânca cele recomandate cinci porții de fructe și legume în fiecare zi. 
• A fi vegetarian este ușor, dar toată lumea trebuie să se gândească la ceea ce mănâncă. Societatea Vegetariana are o mulțime de resurse pentru a vă ajuta să începeți și să rămână sănătos.

Vezi si Mancaruri mai gustoase

Retete vegetariene - Mancare vegetariana

CURATATI-VA RINICHII CU MAI PUTIN DE $1.00

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru. 

Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. 

Cum se face asta? Este foarte simplu.

Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.

... Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.

Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider .

Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.

De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum. 

Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural! 

Reteta Supa de legume cu pasta de busuioc

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Se taie in bucati fasolea verde si se oparaste. Rosiile se cresteaza, se oparasc, se descojesc, se indeparteaza cotorul si samburii si se taie cubulete. Restul legumelor se taie marunt.

Ceapa si prazul se prajesc in ulei. Se adauga jumatate din cantitatea de rosii, cartofi si frunze de patrunjel. Desupra se pune supa si se fierbe sub capac 3 sferturi de ora.

Fasolea, dovleacul si taiteii se pun in supa si acesta se fierbe inca un sfert de ora fara capac.
Usturoiul se maesteca cu busuioc si cascaval. Treptat se adauga uleiul de masline, apoi se sareaza si se pipereaza. Pasta se amesteca cu putina supa. Apoi se toarna deasupra restul de supasi se presara rosiile ramase.

Ingredientele retetei vegetariene: 

Pentru supa:
Cate 100 g de fasole alba si fasole rosie
2 rosii, 1 praz mic
2 cepe mari, 1 cartof mare
125 g de fasole verde
1 morcov mijlociu
300 g de dovleac, 1 lingura de supa si jumatate de ulei de masline
75 grame de taitei mai grosi

Pentru pasta:
3 catei de usturoi zdrobiti
10 – 12 linguri de supa de busuioc taiat marunt
6 linguri de supa de parmezan razuit
6 linguri de supa de ulei de mazline, sare
Piper negru macinat

Reteta Spaghete cu sos de nuci

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Spaghetele se fierb 8 minute. In acest timp se oparasc 100 g de nuci, se descojesc si se taie marunt. Usturoiul se curata si se taie cuburi. Painea se inmoaie in lapte, apoi se lasa sa se scurga bine.

Se face pasta din miezul de nuca, paine, usturoi si putin asare. Se adauga ulei si lapte pasteurizat. Totul se sareaza, se pipereaza.

Spaghete se aseaza pe farfurii, iar deasupra se toarna sosul de nuci si se orneaza cu miez de nuca.

Ingredientele retetei vegetariene: 

Sare
400 g de spaghete
120 g miez de nuca
120 g de usturoi
4 linguri de supa miez de paine alva, taiat cuburi
4 – 5 linguri de supa de lapte
4 linguri de supa d eulei de masline
4 linguri de supa de lapte pasteurizat
Piper alb macinat

Reteta Vinete cu sos de rosii

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Rosiile se cresteaza, se oparesc si se descojesc. Se indeparteaza cotoarele si samburii si miezul se taie in cuburi. Ceapa si 2 catei de usturoi se taie marunt si celalalt catel de usturoi se zdrobeste.

Intr-o oala se pun rosiile, ceapa si usturoiul zdrobit in 250 ml de ulei, se condimenteaza cu sare, piper si zahar si se lasa sa se prajeasca, sub capa, aproximativ jumatate d eora. Vinetele se taie in lung, in felii groase de jumate de centimetru.

Intr-o oala se pune o lingura de ulei la incins si se prajeste pesmetul. Se adauga usturoiul si telemeaua. Se amesteca usturoiul si telemeaua. Se amesteca cu 2 linguri de ulei si totul se sareaza si se pipereaza. Cascavalul se taie in felii subtiri. Pasta de zarzavaturi se intinde pe feliile de vinete si deasupra se pune cate o felie de mozzarella. Vinetele se ruleaza si se fixeaza cu scobitori.

Restul de ulei se pune la incins si se prajesc vinetele crocant de jur imprejur. Ruladele se pipereaza si se servesc cu sosul de rosii.

Ingredientele retetei vegetariene: 

1 kg rosii coapte, 1 ceapa
3 catei de usturoi, 320 ml de ulei de masline
Sare, piper alb macinat
Putin zahar
600 g vinete
O legatura de busuioc, 3 linguri de supa pesmet
4 linguri de supa de telemea de oaie rasa
150 g de cascaval

Reteta Salata cu iaurt

Joi, 10/23/2008 - 13:44 - strumph

• Salata

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Se taie in inele subtiri ceapa si morcovii in felii subtiri
Ridichile si salata se taie marunt. Acestea se amesteca intr-un castron.
Ciupercile se taie in 4. Intr-o tigaie mare se prajesc ciupercile aproximativ 5 minute in ulei incins. Se adauga 4 linguri de otet si se condimenteaza cu putina saresi piper. Ciupercile se lasa intr-o strecuratoare sa se raceasca.
Se curata cepele si usturoiul si se taie marunt. Acestea se amesteca cu iaurt si restul de otet se condimenteaza cu sare si piper.
Morcovii, ceapa, salata si ciupercile se amesteca cu sosul de iaurt.
Salata se aseaza pe farfurii si deasupra se orneaza cu bucati de cascaval.

Ingredientele retetei vegetariene: 

150 g morcovi
2 ridichi mici
150 g ceapa verde
1 salata mijlocie
500 g ciuperci Champignon
4 linguri de supa ulei de floarea-soarelui
8 linguri de supa otet de vin alb
Sare, piper negru macinat
1 catel de usturoi
2 cepe mici
200 g iaurt din lapte integral
5 linguri de supa de mirodenii tocate (de ex: patrunjel, chimen)
100 g cascaval Parmezan (taiat bucati)

• "Dupa alcoolism si fumat, consumul de carne este cea mai raspindita cauza de mortalitate in tarile din Europa, SUA, Australia". -Journal of the American Dietetic Association, iunie 2003
• "Industria carnii de vita a contribuit la mai multe decese in America decat toate razboaiele din acest secol, toate dezastrele naturale si toate accidentele de automobil luate impreuna. In cazul in care carnea de vita este ideea ta de 'hrana adevarata pentru oameni adevarati' (slogan al industriei in SUA), ar trebui sa te asiguri ca locuiesti intr-adevar aproape de un spital cu adevarat bun." -Neal D. Barnard, medic, presedinte al Physicians Committee for Responsible Medicine, Washington, D.C
• In SUA, poluarea cauzata de fermele de animale este de 130 de ori mai mare decat cea determinata de oameni, iar agricultura contribuie mai mult la poluarea apei decat toate orasele americane si toate ramurile industriale.
• Peste 50% din poluarea apei in Europa este cauzata de cresterea de animale in masa. Azotatul rezultat din agricultura a patruns deja atat de adanc in panza freatica, incat unele marci de apa minerala nu mai corespund valorilor directivelor pentru apa de consum.
• In Olanda, majoritatea precipitatiilor provin de la amoniacul din grajdurile vacilor – ele cauzeaza mai multe pagube tarii decat toate automobilele si uzinele la un loc. Nitratul din balegarul lichid eliberat in atmosfera sub forma de amoniac este o otrava pentru mediul inconjurator, cauzand asa-numita ploie acida si alte depuneri continand acizi.
• Amoniacul din materiile fecale animale nu se rezuma la a detine un rol crucial in ploaia acida. Aerosoluri secundare se formeaza in atmosfera prin intermediul amoniacului, sub forma de pulberi in suspensie (PM10) sau sub forma de praf fin, punand in pericol sanatatea umana. Directorul Ministerului Mediului, Padurilor si Agriculturii din Elvetia, Philippe Roche, considera ca 3.700 de oameni mor anual in Elvetia din cauza acestui praf fin. Domnia sa estimeaza costurile aditionale de sanatate a se situa in jurul a 4,2 milioane de franci elevetieni pe an.
  
  

  Consecintele Ecologice ale Consumului de Carne

  
  

  	Urmatoarele cantitati de alimente pot fi produse folosind aceeasi suprafata de teren:6
  		Morcovi	████████████████ 6000 kg
  		Mere	██████████ 4000kg
  		Cirese	████ 1000 kg
  		Carne de vita	▌50 kg

  Productia mondiala de carne este in continua crestere

  Desi consumul de carne din tarile industrializate a scazut in ultimii ani, consumul global a continuat sa creasca. Productia de carne este astazi dubla fata de cea din 1970.¹ In 2004 au fost produse 258 milioane de tone de carne, 600.000 numai in Elvetia.² Consecintele ecologice sunt enorme si din pacate, nu au fost luate in considerare in mod serios pana acum.

  Productia mondiala de carne
  1990:	170 mil. tone
  1994:	194 mil. tone
  1997:	210 mil. tone
  1999:	217 mil. tone
  2003:	253 mil. tone
  2004:	258 mil. tone

  Utilizarea pamantului

  Pe aceeasi suprafata de pamant necesara producerii unui kilogram de carne ar putea fi recoltate in aceeasi perioada de timp 200 kg de rosii sau 160 kg de cartofi. In Elvetia, aproximativ 67% din terenul agricol este folosit pentru a hrani animalele de ferma. Acest procent corespunde cu media mondiala.³ In SUA, 230.000 km2 de teren agricol sunt folositi pentru producerea de fan pentru consum animal si doar pe o suprafata de 16.000 km2 (=7%) se cultiva vegetale pentru consum uman.⁴

  Combinatele zootehnice par la prima vedere sa consume putin spatiu, dar, de fapt, suprafete enorme de teren sunt necesare pentru cultivarea furajelor

  Suprafetele imense necesare pentru productia de carne dauneaza si padurilor tropicale: 40% din totalul padurilor tropicale din America Centrala au fost defrisate sau arse in ultimii 40 de ani pentru a face loc pasunilor pentru animale si cultivarii furajelor.⁵
  1.5 milioane de tone de carne au fost importate in UE in 2004. Mai mult de o treime din aceasta provenea din Brazilia.

  Consumul de apa

  S-a afirmat ca in viitor, razboaiele nu vor mai avea ca scop petrolul, ci apa. O gospodarie are nevoie in medie de 2–5 litri de apa de baut si 100–500 litri pentru restul necesitatilor (igiena, spalatul rufelor etc.), cantitate infima in comparatie cu 2000–5000 litri necesari zilnic productiei de alimente pentru o familie.

  Suprafata necesara producerii unui kg (incluzand hrana):

  Carne de vita ..................... 323 m2

  (din furaje concentrate)

  Carne de vita ..................... 269 m2

  (din pascut)

  Peste .................................. 207 m2

  Porc ..................................... 55 m2

  Pui ....................................... 53 m2

  Oua ...................................... 44 m2

  Orez ..................................... 17 m2

  Paste .................................... 17 m2

  Paine .................................... 16 m2

  Legume / cartofi .................... 6 m2

  Sursa: WWF Elvetia

  In lupta impotriva foametei mondiale, accentul este pus pe apovizionarea cu hrana, in timp ce apa, esentiala productiei alimentare, este ignorata. In consecinta, o conferinta exclusiv pe tema aprovizionarii oamenilor cu apa a avut loc in Stockholm in 2004.⁸ Concluzii foarte interesante au iesit la iveala: dieta unei familii influenteaza foarte mult cantitatatea de apa necesara producerii hranei, aceasta variind intre 2000 si 5000 de litri. La nivel mondial, aproximativ 1200 m3 de apa sunt necesari pe persoana intr-un an pentru productia de alimente. In cele mai sarace regiuni ale lumii, unde oamenii cu greu isi permit produse de origine animala, cantitatea de apa necesara este de 600 m3. Pe de alta parte, regiunile in care se consuma cel mai mult carne (SUA si UE) necesita aproximativ 1800 m3 anual de persoana.

  O persoana ar putea face dus zilnic un an de zile cu aceeasi cantitate de apa necesara produceii unui singur kg de carne.7

  O comparatie directa arata si mai bine impactul consumului de carne: o dieta constand in proportie de 80% din vegetale si 20% carne (in tarile industrializate proportia de carne este de 30–35%)⁹ necesita 1300 m³ de apa pe an, in timp ce o dieta strict vegetariana foloseste jumatate din aceasta cantitate.¹⁰

  Necesarul de apa pentru diverse alimente:
  Carne de vita	min. 15 m3/kg
  (din furaje concentrate)
  Carne de miel	10 m3/kg
  Carne de gaina	6 m3/kg
  Grane	0,4–3 m3/kg
  Ulei de palmier	2 m3/kg

  Consumul sporit de produse de origine animala a dus la cresterea cantitatii de apa necesare in agricultura. Apa este pompata de la adancimi de peste 1000 m in anumite regiuni ale Indiei. Cu o generatie in urma, puturile sapate de mana omului erau suficiente pentru irigatii. Astazi, 95% din aceste puturi au secat.¹¹ Aceasta situatie este intalnita si in alte tari din Asia.

  Cele mai sarace segmente ale populatiei sufera in mod deosebit din cauza consumului enorm de apa necesar productiei de carne

  Risipa de hrana

  7–16 kg de grane sau de boabe de soia sunt necesare pentru a produce 1 kg de carne. Se poate afirma ca aceasta este una din cele mai "eficiente" metode de a irosi alimentele. Extensia artificiala a lantului trofic cauzata de transformarea cerealelor in carne provoaca o pierdere imensa de nutrienti, dintre care 90% proteine, 99% carbohidrati si 100% fibre. In plus, numai o mica parte din corpul unui animal sacrificat este carne: 35% din greutatea unei vaci sau 39% din cea a unui vitel (excluzand oasele).¹² Cu toate acestea, in Elvetia, 57% din totalul productiei de cereale constituia in 1990 hrana pentru animale. In SUA, 8 miliarde de animale sacrificate consuma 80% din recolta totala de cereale. 90% din productia mondiala de soia reprezinta furaje.¹³ In total, aproximativ jumatate din productia mondiala de grane este intrebuintata ca hrana pentru animale, pentru obtinerea de carne.
  Daca americanii ar manca cu 10% mai putina carne, cantitatea de cereale economisita ar putea salva de la foamete aproximativ un miliard de oameni. Numai in Elvetia, 1.700.000 de tone de nutreturi (preponderent cereale) sunt folosite pentru hranirea animalelor. Elvetia si-ar putea permite aceasta risipa; totusi, cifrele nu difera mult nici in tarile in curs de dezvoltare. Un raport din 1981 al FAO atentiona ca 75% din importurile de grane din tarile din Lumea a Treia erau folosite ca furaje. Cultivarea domestica a hranei concureaza cu productia mondiala de furaje: in Egipt, in ultimii 25 de ani, cultivarea porumbului ca furaj a constituit o prioritate in zone in care se cultivau inainte alimentele de baza precum grau, orez sau mei. Proportia de teren cultivat cu cereale pentru nutreturi a crescut astfel de la 10% la 36%.¹⁴
  Un efect similar se intalneste si in alte tari unde consumul de carne a crescut. In 1950, 170 kg de cereale pe persoana erau o cantitate considerata rezonabila pentru a hrani populatia Taiwanului. In ciuda cresterii recoltelor, Taiwanul nu face fata cererii decat cu ajutorul importurilor. In timp ce in 1950 aceasta tara era un mare exportator, in 1990 a fost nevoita sa importe 74% din cantitatea necesara, in special sub forma de furaje.¹⁵

  Animalele sunt hranite cu cantitati din ce in ce mai mari de cereale si leguminoase.

  Cifre similare se regasesc si in statisticile Uniunii Sovietice: cosumul de carne s-a triplat fata de 1950, in timp ce cererea de furaje a crescut de patru ori. In 1990, vitele din fosta Uniune Sovietica consumau de trei ori mai multe cereale decat oamenii. Aceste date sunt reflectate de importurile de grane folosite ca furaje, cresterea mergand de la aproape 0 in 1970 pana la 25 de milioane de tone pe an in 1990. Prin aceasta, Uniunea Sovietica devenea al doilea mare importator de furaje din lume.

  Distrugerea padurilor cu balegar lichid

  Cercetarile stiintifice identifica in mod cert cresterea animalelor in masa ca fiind una dintre cauzele majore ale distrugerii padurilor. Biologul dr. Hans Mohr¹⁶ explica in «Spektrum der Wissenschaft», din ianuarie 1994: “Informatii esentiale acumulate timp de zece ani de cercetare asupra distrugerii forestiere arata necesitatea reducerii cantitatii de azot, si in special cea de amoniac¹⁷, emanat in atmosfera in primul rand din agricultura. […] Problema principala continua sa o reprezinte inlaturarea cantitatilor crescande de balegar lichid si de excremente umane.”

  Mirosul de balegar din grajduri irita multa lume. Consecintele ecologice insa sunt mult mai grave.

  La ora actuala, materiile fecale umane sunt inlaturate prin statii de epurare ; materiile fecale animale insa sunt turnate sau stropite pe campuri. Ca urmare a acestui fapt, 85% din azotul (N) sub forma de amoniac (NH3), considerat ca fiind cel mai important factor in distrugerea padurilor, este emanat de catre fermele zootehnice¹⁹. Azotul, care este de fapt un element nutritiv esential pentru pasuni, paduri si viata acvatica, poate duce la suprafertilizare daca se gaseste in exces. Insa, din pacate, acest lucru a fost descoperit prea tarziu. La inceput, padurile au crescut rapid, existand o concentratie ridicata de azot in sol, insa suprasaturatia a atras dupa sine aparitia primelor semne de distrugere a acestora.
  In 1992, Comitetul de Cercetare asupra conservarii atmosferei pamantului (din cadrul Parlamentului German) a ajuns la aceleasi concluzii. In ceea ce priveste amoniacul (NH3), comitetul a publicat urmatorul text in "Schimbarile climaterice ameninta dezvoltarea nationala": ‘90% din emisiile de amoniac provin din agricultura, dintre care 80% din cresterea de animale atat in Germania de Vest si Europa de Vest cat si la nivel global. 528.000 de tone de amoniac sunt emanate anual in Germania de Vest. Amoniacul provine din zona grajdurilor, din pasuni si prin depozitarea si stropirea cu ingrasamant biologic. […] Emisiile de azot si de amoniac ar putea fi reduse prin limitarea numarului de animale, prin schimbarea alimentatiei animalelor si prin limitarea folosirii de balegar lichid […] Acest lucru este de dorit nu doar din consideratii ecologice ci si din consideratii economice.”²⁰

  Poluarea aerului cauzata de cresterea animalelor

  Amoniacul din materiile fecale animale nu reprezinta doar un rol crucial in ploaia acida. Aerosoluri secundare se formeaza in atmosfera prin intermediul amoniacului, ceea ce pune in pericol sanatatea umana sub forma de pulberi in suspensie (PM10) sau sub forma de praf fin. Directorul Ministerului Mediului, Padurilor si Agriculturii din Elvetia, Philippe Roche, considera ca 3.700 de oameni mor anual in Elvetia din cauza acestui praf fin. Domnia sa estimeaza costurile aditionale de sanatate a se situa in jurul a 4,2 milioane de franci elevetieni pe an.²¹ In ciuda contributiei lor semnificative, gospodariile animale sunt rareori mentionate in lupta impotriva prafului fin. Reactia presedintelui elvetian si cea a ministrului de mediu, Moritz Leuenberger, la o conferinta de presa tinuta pe 2 februarie 2006 pe tema pulberilor de suspensie, demonstreaza cat de dificil le este politicienilor sa abordeze aceasta problema. Intrebati despre contributia fermelor de animale la problema prafului fin, cel din urma a afirmat numai: „este un subiect penibil”.

  Aproximativ 90% din emanatiile de amoniac din agricultura provin din balegar si balegar lichid.18

  In SUA, poluarea cauzata de fermele de animale este de 130 de ori mai mare decat cea determinata de oameni.23

  Poluarea apei

  Amoniacul nu are doar consecinte devastatoare petntru paduri si aer, ci si pentru apa. Supra-fertilizarea cauzeaza cresterea puternica a dezvoltarii nenaturale a algelor, care la randul lor extrag oxigenul din apa. Fermele de animale, care astazi au nevoie de mult mai putin teren decat inainte, produc o cantitate atat de mare de balegar lichid, incat aceasta ameninta serios panza freatica.²² 890.000 tone de hrana sunt necesare pentru a „produce” carne de porc pentru populatia Elvetiei si 2,5 milioane m3 de balegar lichid apar in urma acestui proces. Spre exemplu, lacurile elvetiene Sempach si Baldegg au nevoie deja de „respiratie artificiala”, realizata cu ajutorul unei pompe gigantice de oxigen. Peste 50% din poluarea apei in Europa este cauzata de cresterea de animale in masa. Azotatul rezultat din agricultura a patruns deja atat de adanc in apa fretica incat unele marci de apa minerala nu mai corespund valorilor directivelor pentru apa de consum.²⁴ In SUA, agricultura contribuie mai mult la poluarea apei decat toate orasele americane si toate ramurile industriale.²⁵

  Supra-acidifierea solului

  Amoniacul si oxidul de azot contribuie de asemenea substantial la supra-acidifierea solului. Acesta problema a atins asemenea proportii in Olanda pana in 1989, incat un departament ministerial a sesizat problema. In rezultatele Institutului Olandez pentru Sanatate si Protectia Mediului se afirma:²⁶„Nitratul din balegarul lichid eliberat in atmosfera sub forma de amoniac este o otrava pentru mediul inconjurator care cauzeaza asa-numita ploie acida si alte depuneri continand acizi. In Olanda, majoritatea precipitatiilor provin de la amoniacul din grajdurile vacilor – ele cauzeaza mai multe pagube tarii decat toate automobilele si uzinele la un loc.”

  Efectul de sera

  Pana acum, traficul si industria au fost aproape exclusiv considerate responsabile pentru efectul de sera. Si in acest caz, influenta cresterii animalelor asupra acestui fenomen a fost neglijata pentru multa vreme. Directorul Institutului Wuppertal pentru Clima, Mediu si Energie, Ernst Ulrich von Weizsäcker afirma: „Contributia cresterii animalelor la efectul de sera este asemanatoare traficului, daca luam in considerare defrisarile pentru pasunat si cultivarea furajelor. [...] Si transformarea savanelor in deserturi, eroziunea zonelor montane, necesitatea excesiva de apa pentru vite si cererea enorma de energie pentru cresterea animalelor constituie argumente in plus ca noi continuam sa distrugem mediul cu fiecare kilogram de carne pe care il consumam.”²⁷

  Pasunile pentru vite ocupa deja o treime din suprafata pamantului planetei noastre.29Institutul Worldwatch

  Efectul de sera este cauzat printre altele de 3 gaze: metan, dioxid de carbon si oxid de azot. Aceste trei gaze provin intr-o mare masura de la cresterea animalelor. Cele 1,3 miliarde de vite din intreaga lume (si consumatorii acestora) sunt responsabili pentru 12% din emisiile anuale de metan. Cresterea animalelor genereaza 115 milioane de tone (115.000.000.000 kg) de gaz metan pe an. Situatia devine si mai ingrijoratoare daca ne imaginam ca o molecula de metan contibuie de 25 de ori mai mult la efectul de sera decat o molecula de dioxid de carbon.²⁸

  Din 1970, mai mult de 20 milioane de hectare (1 hectar = 2,47 acri) de paduri tropicale au fost transformate in pasuni pentru vite. Institutul Worldwatch

  Antibiotice si hormoni

  Un aspect al problemei a fost totusi neglijat pana acum in discutia privind consecintele ecologice ale productiei de carne. Cresterea unor specii pentru un randament mai bun, hrana anormala care le este administrata si conditiile nenaturale in care sunt tinute au ca efect cresterea imbolnavirilor in randul animalelor. In multe tari este interzisa in prezent administrarea preventiva a antibioticelor animalelor sanatoase. Aceasta interdictie este necesara, in conditiile in care antibioticele (precum si alti hormoni) au fost folosite gresit de fermieri ca stimulente de crestere. Cu toate acestea, administrarea antibioticelor animalelor bolnave este inca permisa. Tratamentul curent al animalelor de ferma prevede ca ca aproape fiecarui animal sa ii fie administrate antibiotice.
  Desi administrarea preventiva a antibioticelor animalelor sanatoase a fost interzisa in Elvetia din 1999, un studiu efectuat in 2004 arata ca 90% din viteii din Elvetia fusesera tratati cu antibiotice.³⁰ Administrarea antibioticelor vacilor de lapte este deci un procedeu frecvent, deoarece vacile de lapte pot face usor infectii ale ugerului din cauza aparatelor de muls.³¹

  Solicitarea intensiva a ugerului unei vaci de lapte necesita de cele mai multe ori tratament medicamentos pentru prevenirea infectiilor. Medicamentele administrate ajung apoi direct in ecosistem.

  Pentru mult timp a fost limitat nivelul reziduurilor de antibiotice in produsele de origine animala destinate consumului. In aprilie 2005, un studiu publicat de Ministerul Protectiei Consumatorului din Nordrhein-Westphalen, Germania, afirma ca fusesera gasite pentru prima oara antibiotice in cereale.³² Excrementele animalelor tratate cu antibiotice sunt folosite ca ingrasamant pentru terenurile agricole si astfel ele patrund in ecosistem. Desi valorile erau sub limita permisa pentru alimentele destinate consumului uman, absorbtia constanta a unor mici cantitati de antbiotice dezvolta rezistenta bacteriilor la antibiotice care in mod normal le-ar ucide. In timp, aceste antibiotice isi pierd eficienta. Rezultatul il constituie fabricarea unor medicamente si mai puternice, ceea ce produce un dezechilibru si mai mare.
  Toate medicamentele si hormonii care sunt administrati animalelor (folosite frecvent in SUA pentru a mari productia de carne si lapte) ajung in final in ecosistem prin carne, oua, lapte sau excremente. Consecintele acestui proces pe termen lung sunt imposibil de prezis.

  O cale de scapare prin hrana din mare?

  Zilele in care barcile mici mergeau la pescuit pe mare sunt de mult apuse. In prezent pescuitul se face cu plase kilometrice. Cum numarul pestilor scade pe zi ce trece din cauza pescuitului intensiv, in ultimii ani atentia s-a intors catre fermele piscicole. Aceleasi probleme ecologice au aparut si aici, ca si in cazul celorlaltor specii mentionate anterior.
  Un exemplu: o varietate de chimicale, incluzand antibiotice, pesticide si fungicide sunt folosite in fermele in care se cresc somoni. In plus, acestia trebuie vaccinati impotriva bolilor pentru a putea face fata vietuirii alaturi de o gramada de alti pesti. Cum antibioticele si alte medicamente/chimicale sunt turnate direct in apa impreuna cu hrana pentru pesti, raspandirea lor in ecosistem e inevitabila.
  Somonul salbatic in mod normal calatoreste mii de kilometri pe durata vietii lor. Viata in custi intr-o ferma piscicola este atat de nenaturala pentru ei incat carnea lor nu mai devine roz (asa cum consumatorii se asteapta sa fie). Pentru a rezolva aceasta "problema", pestii primesc de obicei hrana ce contine coloranti artificiali. Bolile pestilor de ferma se transmit fratilor lor salbatici, astfel decimand populatia de somon salbatic.
  Hrana pentru pestii din fermele piscicole provine din mare. Pentru fiecare kilogram de peste crescut, 2 kilograme de peste salbatic sunt luate din mare ca hrana.³³ Acelasi lucru se aplica si altor vietati maritime cum ar fi crabi, creveti etc.

  Nici in oceane animalele nu sunt in siguranta din cauza consecintelor cunsumului de carne al oamenilor

  Pe langa aceasta risipa, populatia de pesti din mare sufera si de pe urma faptului ca o treime din capturile mondiale de peste ajung sa fie transformate, in urma prelucrarii, in ingrasamant, iar alte doua treimi in troacele animalelor sacrificate pentru carne.³⁴
  In ultimii ani, cantitatile de creveti consumate in Europa au crescut considerabil. Acest lucru a condus la aparitia unor mari ferme pe plajele Asiei, in locul padurilor de mangrove. Aceste parduri, insa, au un rol ecologic important prin faptul ca actioneaza ca un tampon impotriva valurilor care inunda. In anul 2004 tsunami-ul din Asia a fost atat de devastator si din cauza ca majoritatea padurilor de mangrove au fost defrisate pentru a face loc fermelor piscicole.
  Este mai mult decat ingrijorator: de la 500.000 hectare de paduri de mangrove in Filipine, s-a ajuns in prezent la doar 36.000 hectare. Restul (in jur de 93%) au fost inlocuite de ferme de crabi care exporta in intreaga lume.³⁵
  Din cauza pescuitului excesiv, a fost nevoie ca tehnicile de pescuit sa devina mult mai radicale. Pentru a prinde si ultimii cativa pesti, uneori se foloseste dinamita. Acesta metoda nesabuita, ca si marile plase de pescuit tarate pe fundul marii, distruge recifurile de corali. Impreuna cu multe alte consecinte ecologice, pierderea recifurilor de corali reduce efectul de incetinire pe care acestia il au in mod normal asupra valurilor uriase.³⁶

  Economia

  Cum e posibil ca la nivel mondial consumul de carne sa fie inca in crestere, in ciuda marilor dezavantaje ale unei societati consumatoare de carne?³⁷ Dincolo de diverse motivatii psihologice si sociale, majoritatea cauzate de promovare (e.g. afirmatia ca in urma consumului de carne obtii energie), exista un aspect care nu trebuie subestimat: banii.
  La prima vedere aceasta pare a fi o contradictie, in conditii normale o ramura a economiei avand ca destinatie distrugerea rezervelor de hrana si a resurselor ar fi colapsat de mult. Costurile create la nivel mondial de catre productia actuala de carne nu mai sunt in concordanta cu presupusele sale beneficii.

  Costurile sunt preluate de contribuabili

  Un motiv pentru care industria carnii inca exista este pentru ca profitul ajunge capital privat in timp ce costurile sunt in continuare pasate publicului, deci contribuabilului. Conform estimarilor renumitului Institut Worldwatch din Washington, pretul carnii ar trebui dublat sau triplat daca s-ar lua in cosiderare totalitatea costurilor ecologice, incluzand arderea combustibililor fosili, scaderea nivelului apei freatice, poluarea chimica a solului si emisia de gaze precum amoniac si metan,³⁸ nementionand costurile rezultate in cadrul sistemului de sanatate public.

  O nebunie subventionata de stat

  Desi majoriatea costurilor sunt pasate publicului (i.e. contribuabilii), asta nu e suficient pentru a mentine productia de carne profitabila. Imaginea acestei industrii este distorsionata de uriase finantari pentru a asigura ca productia de carne este atractiva companiilor. Cresterea animalelor este ajutata financiar pe plan international in mod regulat si astfel mentinuta in viata. Intre anii 1963 si 1985, Banca Mondiala a pompat 1.5 miliarde de dolari in cresterea animalelor de carne doar in America Latina, majoritatea mergand catre ferme care cresteau bovine. ³⁹
  
  -- traducere dupa "The Ecological Consequences of Meat Consumption" (SVV)
  
  http://www.svr.ro/de-ce-vegetarian/pentru-mediu.html
  
  
  

  The Ecological Consequences of Meat Consumption

  Meat production worldwide: 1990: 170 mio. tons 1994: 194 mio. tons 1997: 210 mio. tons 1999: 217 mio. tons 2003: 253 mio. tons 2004: 258 mio. tons 2005: 267 mio. tons 2009: 284 mio. tons

  Worldwide meat production continues to increase

  Although the consumption of meat in industrialised countries has been decreasing for years, consumption globally has continued to grow. In 2005, 267 million tons of meat were produced worldwide, 600,000 tons in Switzerland alone.[2] Meat production has more than doubled since 1970.[1]This has enormous ecological consequences that unfortunately have received very little attention up to now.
  

  Use of Land

  On the same amount of land needed to produce one kilo of meat, 200 kg of tomatoes or 160 kg of potatoes could be harvested in the same time span. In Switzerland, approximately 67% of agricultural land is used for keeping livestock and the production of animal feed. This corresponds with the worldwide average.[3] In the USA, 230,000 km² of land are taken up with the production of hay for farm animals, and only 16,000 km² (= 7%) are used for growing plant foods for humans.[4] The enormous amounts of land needed for meat production also damage the rainforests: 40% of all rainforest in Central America has been cleared or burned down within the last 40 years, mainly to gain land for grazing and the cultivation of fodder.[5] 1.5 million tons of meat were imported into the EU in 2004. Over one third of this came from Brazil.

  

  Water Consumption

  The poorest sections of the population suffer particularly through the huge water consumption needed for the production of meat.

  It has been said that, in future, wars will not be fought over oil, but over water. An average household needs around 2–5 litres of water for drinking, and 100–500 litres for everything else (such as showering, washing etc.). This is nothing in comparison to the 2,000–5,000 litres needed every day for the production of foodstuffs for an average family.

  In the fight against world hunger, the focus is often put upon the supply of food, while water, essential to be able to produce food in the first place, is ignored. Therefore, a water conference was held in Stockholm in 2004, concerned solely with the supply of water for humans.[8] Interesting conclusions were brought to light: whether a family requires 2,000 or 5,000 litres of water daily to produce their food depends very much on their type of nutrition. Worldwide, approximately 1,200 m³ of water are required per person per year for the production of foodstuffs. In the poorest regions of the world, where people can hardly afford animal products, the amount of water needed is around 600 m³. In comparison, regions that consume the most meat (the USA and EU) require circa 1,800 m³ annually per person.

  One could shower every day for a year with the same amount of water needed to produce one kilo of meat.[7]

  A direct comparison shows the impact of meat consumption even more clearly:
  A diet consisting of 80% plant-based foods and 20% meat (in industrialised countries the proportion of meat is actually 30–35%)[9] requires 1,300 m³ of water per year, while a purely vegetarian diet requires around half this amount.[10]
  The increasing consumption of animal products leads to ever-larger quantities of water being needed in agriculture. Water is already being pumped up from depths of over 1,000 metres in certain parts of India. One generation ago, hand-dug wells were sufficient for farm irrigation. Today, 95% of these small pumps have run dry.[11] This situation is echoed across other Asian countries.

  Increasing amounts of grain and pulses are being fed to slaughter animals.

  Food wastage

  7–16 kg of grain or soya beans are needed to produce 1 kg of meat. This can easily be defined as one of the most effective ways to waste foodstuffs. The artificial extension of the food chain due to the transformation of grain into meat causes a huge loss of nutrients, including 90% protein, 99% carbohydrates and 100% fibre, among other things. In addition to this, only a small portion of the body of a slaughtered animal consists of meat – 35% of the weight of a cow or 39% of a calf (excluding bones).[12]
  Nevertheless, 57% of the grain in Switzerland is still being fed to animals (1990). In the USA, 8 billion slaughter animals eat their way through 80% of the grain harvest. 90% of the world’s soya beans serve as animal fodder.[13] In total, approximately half of the grain produced worldwide is fed to animals so that their meat can be eaten.

  If Americans ate 10% less meat, the quantity of the grain saved could protect around one billion people from starvation. In Switzerland alone, about 1,700,000 tons of concentrated feed (mostly grain) are fed to livestock. Switzerland may be able to afford this waste; however, the figures are not much different in developing countries. The FAO reported that in 1981, 75% of the grain imports into the Third World were used for fodder. The domestic cultivation of foodstuffs also competes with the worldwide production of animal feed: in Egypt over the last 25 years the cultivation of corn as fodder has been given priority in fields that used to produce staple foods such as wheat, rice and millet. The proportion of land planted with grain used for fodder has thereby increased from 10% to 36%.[14]

  A similar thing has happened in other countries where meat consumption has grown. In 1950, 170 kg of grain per head was adequate to nourish the population of Taiwan. By 1990, meat and egg consumption had multiplied sixfold. The grain requirement per head has increased to 390 kg due to this extension of the food chain. Despite steadily increasing harvests, Taiwan can only meet this rising demand through imports. While Taiwan was a grain exporter in 1950, in 1990 it had to import 74% of the quantity needed, mostly in the form of fodder.[15]
  Similar figures apply to the former Soviet Union: meat consumption has tripled since 1950 while the demand for fodder has quadrupled. In 1990, cattle in the former Soviet Union consumed three times as much grain than the people. Imports of grain used as fodder reflect this, with an increase from almost zero in 1970 to 25 million tons per year in 1990. Through this, the Soviet Union became the world's second largest importer of fodder.

  The smell of manure from cattle sheds annoys many people. The ecological consequences, however, are much more serious.

  Forest Destruction through Liquid Manure

  Scientific research clearly indicates that today's mass keeping of livestock is one of the main causes of forest destruction. Biologist Dr. Hans Mohr[16] states in «Spektrum der Wissenschaft», January 1994:
  «An essential insight gained through ten years of research on forest damage is that the amounts of nitrogen, in particular ammonia[17], which stems primarily from agriculture, being released into the atmosphere must be reduced. [...] The disposal of the steadily increasing quantities of liquid manure and human excrement remains the cardinal problem.»

  Today, human excrement is mostly disposed of by sewage plants; animal excrement, however, is still poured or sprayed on to fields. The result of this is that 85% of nitrogen (N) in the form of ammonia (NH3), today still considered to be mainly responsible for the destruction of forests, is caused by livestock emissions.[19]
  Nitrogen, actually an essential nutrient for meadows, forests and water-based life, can lead to over-fertilisation if found in excess. However, this was only noticed when it was already too late. Forests initially grew faster with a higher nitrogen supply, and only showed the first signs of damage once the soil was already over-saturated with nitrogen.

  
  

  http://www.vegetarismus.ch/