Preparate delicioase de post

Delicii de încercat în post !

Reţete delicioase de post, toate cu ingrediente specifice acestui sezon - aşadar, uşor de procurat şi destul de ieftine.

Paste cu dovleac

Ingrediente: 400 g spaghete, 450 g dovleac, 85 g margarină, un căţel de usturoi, două linguriţe de rozmarin tocat, pătrunjel proaspăt, coaja rasă de la o jumătate de lămâie, nucşoară rasă, sare, piper.

Preparare: se fierb pastele şi se lasă la scurs. Se topeşte margarina într-un vas, se adaugă usturoiul şi se lasă pe foc 30 de secunde, apoi se adaugă dovleacul curăţat şi tăiat cubuleţe, rozmarinul, coaja de lămâie, sare, piper şi nucşoară. Se acoperă cu un capac şi se fierbe uşor, la foc domol, 15 minute, amestecând din când în când, până când dovleacul se înmoaie. Dacă e nevoie, se mai adaugă sare şi piper. Se pun apoi pastele şi se amestecă încet. Se pot servi în coaja dovleacului, decorate cu pătrunjel.

Sarmale cu orez

Ingrediente: două verze murate, o cană de orez, 500 g ciuperci champignon, 2 morcovi, o rădăcină de ţelină, un păstârnac, două cepe, 3-4 linguri de ulei, două linguri de pastă de tomate, o crenguţă de cimbru uscat, piper boabe, sare.

Preparare: se curăţă morcovii, ţelina şi păstârnacul şi se dau pe răzătoarea mare. Cepele se taie fin, iar ciupercile, cubuleţe. Se căleşte ceapa în ulei, apoi se adaugă toate legumele şi se călesc şi ele. Se adaugă orezul spălat şi scurs, se sărează, iar după ce s-a înmuiat orezul, se ia tigaia de pe foc. Cu acest amestec se umplu foile de varză murată şi se rulează cu grijă sarmalele, după care se aşază în cratiţă. Peste ele se pun crenguţa de cimbru, câteva boabe de piper şi pasta de tomate desfăcută în puţină apă. Se lasă la cuptor două- trei ore, până se înmoaie varza şi orezul.

Supă cremă de ţelină

Ingrediente: o ţelină mare, 2 morcovi, un praz (doar partea albă), o ceapă mare, 3 căni şi jumătate de supă de legume, 250 g ciuperci, o linguriţă de sare, 4 linguri de ulei, piper, pătrunjel proaspăt.

Preparare: ceapa se taie mărunt şi se căleşte în două linguri de ulei până devine translucidă. Se adaugă morcovii şi prazul tăiaţi rondele şi ţelina tăiată cubuleţe, se amestecă şi se căleşte totul cam 5 minute. Se adaugă sare şi piper şi se stinge totul cu supă, după care se pune la fiert la foc mediu cam 20-30 de minute, până se înmoaie legumele. În acest timp, în uleiul rămas se prăjesc ciupercile tăiate feliuţe, la foc mediu spre mare. După ce devin uşor rumene şi crocante, se scot pe o farfurie şi se sărează puţin. Legumele fierte în supă se scot din zeamă şi se pun în mixer sau blender şi se pasează. Apoi se adaugă supă, treptat, până capătă consistenţa dorită. Se serveşte cu ciupercile prăjite şi cu pătrunjel tocat presărat deasupra.

Prăjitură cu castane

Ingrediente: 300 g făină de castane, 4 linguri de zahăr, un pahar de lapte de soia, un pahar de apă, două linguri de ulei de măsline, 50 g stafide, 50 g muguri de pin, 50 g miez de nucă, o ramură de rozmarin, 40 g margarină, sare.

Preparare: într-un bol se amestecă făina de castane cu zahărul şi cu puţină sare. Se adaugă uşor laptele de soia, apa şi uleiul, amestecând cu grijă, să nu se formeze cocoloaşe. Stafidele se lasă la hidratat în apă călduţă pentru câteva minute, apoi se adaugă în amestec. Se pune şi rozmarinul mărunţit. Se unge cu margarină o tavă şi se toarnă în ea amestecul. Deasupra se presară nuca mărunţită grosier şi mugurii de pin. Se bagă la cuptor timp de 50-60 de minute.

Varză dulce la cuptor

Ingrediente: o varză potrivită, un ardei gras roşu, un morcov, o ceapă, o legătură de pătrunjel şi una de mărar, 3 linguri de orez, 3-4 linguri de ulei, o lingură de bulion, boia dulce, piper măcinat, sare.

Preparare: ceapa şi ardeiul se taie mărunt, iar morcovul, cubuleţe şi se călesc în ulei încins. Se adaugă varza tăiată fideluţă şi se toarnă peste legumele din tigaie o cană de apă fierbinte. Se sărează şi se piperează, apoi se pune capacul şi se lasă la fiert. Între timp, se fierbe orezul în apă cu sare. Când varza e aproape fiartă, se adaugă mărarul şi pătrunjelul tocate, apoi bulionul desfăcut în puţină apă, boiaua şi, la final, orezul fiert. Se mai dă mâncarea în câteva clocote şi e gata.

Borş de sfeclă

Ingrediente: 2 morcovi mari, o ţelină, o rădăcină de pătrunjel, o ceapă mare, un praz, un ardei gras, două roşii, o sfeclă mare, 1/4 cană de orez, o legătură de leuştean, sare şi piper, ulei.

Preparare: se rad morcovii, rădăcina de pătrunjel şi ţelina, iar ceapa, roşiile, ardeiul şi prazul se taie mărunt. Se călesc puţin în ulei legumele şi orezul, după care se adaugă apă şi se fierb până se pătrund. Sfecla se fierbe, după care se curăţă de coajă şi se dă pe răzătoare. Când legumele sunt aproape gata, se adaugă sfecla şi zeama lăsată de ea şi se mai ţine câteva minute pe foc. Se sărează şi se piperează, iar la sfârşit se adaugă leuşteanul mărunţit. Se serveşte caldă, cu pâine şi cu măsline alături.      Sursa  

Postul Paştelui: Reţete de post din Dobrogea

Reţete de post din Dobrogea, acolo unde bucătăria românească se combină armonios cu cea lipovenească, tătărească ori turcească.

Pilaf dobrogean

Pentru această reţetă este nevoie de puţine ingrediente: o ceaşcă de orez, 2 cepe, un morcov, 4 linguri de ulei, sare, o legătură de mărar, 3 cartofi şi 3 ceşti de apă.

Cartofii curăţaţi se taie în şase bucăţi. Se curăţă şi morcovul, care trebuie dat apoi prin răzătoarea mică. Cepele curăţate se taie mărunt. Cartofii şi ceapa se călesc la foc mic, apoi se adaugă morcovul şi apa. După ce au fiert puţin, se adaugă orezul şi se amestecă bine. Se adaugă sare după gust, mărarul tocat mărunt şi apă, în caz că mai este nevoie. Se bagă totul la cuptor şi se poate servi cu salată de varză.

Musaca de post

Pentru a prepara musaca de post după reţetă dobrogeană, bucătarul are nevoie de un kilogram de vinete, un kilogram de cartofi, 3 cepe, o legătură de pătrunjel, una de mărar, un kilogram de roşii, un ardei gras, un păhărel de vin alb, un pahar de pesmet,  ceaşcă de untdelemn, sare şi piper.

Cartofii curăţaţi se taie rondele după care se pun la prăjit, într-o tigaie. Vinetele şi o parte dintre roşii trebuie tăiate cubuleţe. Se toacă mărunt ceapa, ardeiul şi verdeaţa.

Pentru umplutură, se pune ceapa la călit într-o tigaie, timp de câteva minute. Se adaugă treptat, vinetele, ardeiul, roşiile, mărarul, sare şi piperul (după gust), vinul. După ce s-au călit toate, se cerne puţin pesmet peste ele.

Într-o cratiţă unsă cu ulei se alternează straturile de cartofi prăjiţi cu cele cu umplutură. Ultimul strat trebuie sa fie de cartofi. Roşiile feliate se aşază peste. Cratiţa se dă la cuptor 30 de minute, după care se presară pătrunjel.

Uscăţele dobrogene

Este un preparat dulce, pentru care avem nevoie de 500 g faină, 250 ml ulei, 100 g zahăr, esenţă de rom, esenţă de vanilie, 4 plicuri de zahăr vanilat, praf de sare. Cei care doresc ca uscăţelele să fie puţin crescute, pot adăuga un pic de drojdie. De asemenea, în acest caz, aluatul trebuie lăsat puţin la crescut, într-un loc călduros.

Ingredientele menţionate vor fi folosite pentru a prepara un aluat. Acesta se întinde astfel încât să se obţină o foaie de 0,5 cm grosime. Se taie fâşii pe lungime, apoi pe lăţime. Puteţi controla după bunul plac forma uscăţelelor, dar un raport bun ar fi cel de 2-3 centimetri lăţime şi 14-17 lungime.

Se crestează fiecare bucată la mijloc şi se poate face chiar o fundiţă (trecând coca prin crestătură). Se coc în ulei mult, într-o cratiţă mare. Când se rumenesc, se scot din tigaie. Când le scoatem, e bine ca uscăţelele să fie aşezate pe hârtie absorbantă, pentru a scăpa de surplusul de ulei. Se pun apoi pe un platou şi se presară cu zahăr pudră (eventual, obţinut din zahăr vanilat). Se pot servi atât fierbinţi, cât şi reci.       Sursa

Legume care devin mai sanatoase prin fierbere

Beneficiile legumelor tratate termic nu trebuie omise si nici ignorate. Legumele sunt bune crude, dar uneori acestea sunt si mai bune fierte. In principiu, prin tratarea termica o parte dintre nutrienti, mai ales vitaminele, se pierd, dar exista si situatii in care fierberea sau coacerea legumelor le imbunatateste calitatile. Iata cateva argumente si exemple:

RosiiBeneficiile legumelor tratate termic sunt dovedite de rosii. Crude sunt minunate. Dar asta nu este tot. Rosiile tratate termic, inclusiv pasta de rosii, aduc o cantitate mai mare de licopen, decat o rosiile crude. Licopenul, cel mai puternic antioxidant cunoscut, este activat la temperatura ridicata, iar procentul lui creste cu 35% in rosiile coapte sau fierte, compartiv cu cele crude. Licopenul protejeaza impotriva cancerului de plamani, impotriva tuturor formelor de cancer din zona genitala, dar si impotriva bolilor cardio-vasculare.

Un secret: pune rosii in ciorbe si supe si de a face, in casa, sosuri pentru paste sau carne din rosii, in care sa adaugi ulei de masline. Grasimile din uleiul de masline sustin absorbtia licopenului din rosii. Si nu in ultimul rand combinatia este si foarte gustoasa.

Citeste si: 10 motive sa mananci rosii

Morcovi
Morcovii sunt foarte buni cruzi. Fierti sunt si mai buni! Prin fierbere cantitatea de betacaroten din morcovi creste cu 30%. O dovada pentru beneficiile legumelor tratate termic. Betacarotenul este un antioxidant care sustine activitatea celulelor de la nivelul retinei, inhiba dezvoltarea unor anumite tipuri de celule canceroase (mai ales la nivelul plamanilor si a tubului digestiv) si protejaza inima.

Un secret: fierbe morcovii intregi si nu-i fierbe mai mult de 30 de minute, in vase cu capac. Betacatotenul este pus in valoare, dupa fierbere, de sucul proaspat de lamaie sau de otetul balsamic din vin, dar si de uleiul de masline.

Citeste si: Spanacul, varza si laptucile reduc riscul de diabet

Spanac
Spanacul proaspat este santate curata dar si mai bun fiert. Luteina, principalul antioxidant din spanac este activat prin tratare termica, iar modificarile pe care le suporta frunza de spanac, prin calire si fierbere, te face sa consumi mai multi nutrienti. Prin fierbere sau calire, spanacul devine compact astfel ca intr-o portie de spanac fiert vei avea cu 75% mai multi nutrienti (luteina, calciu, potasiu si fier) decat intr-o portie de spanac crud.

Un secret: in 100 grame de spanac fiert sunt 245 de miligrame de calciu, in timp ce in 100 de grame de spanac crud doar 90. Nu cali si nu fierbe spanacul mai mult de 3-5 minute, pentru ca vitaminele se pierd si adauga mereu in spanacul fiert suc de lamaie si ulei de masline.  Sursa

Top 10 cele mai sănătoase alimente de post

Ai scos carnea, lactatele şi ouăle din alimentaţia ta? Află cu ce surse de proteine vegetale le poţi înlocui ca să ai un meniu variat şi o masă consistentă! Eva.ro îţi prezintă un top al celor mai sănătoase alimente de post.

Locul 10: Ciupercile
Prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar boli interne susţine că ciupercile au efect antitumoral datorită principiului numit lentinan "inhibă aromataza, o enzimă răspunzătoare de proliferarea neoplazică" şi precizează în cartea sa că japonezii, care consumă multe ciuperci, au mai puţin cancer la stomac.


Locul 9: Mei
Este foarte bogat în fier, magneziu, potasiu, vitamine din complexul B şi vitamina E. În plus, îţi va conferi energie, ajută la digestie şi elimină acidul în exces. Îl poţi folosi în diverse preparate, ca înlocuitor al orezului alb sau al cuşcuş-ului. 


Locul 8: Năut
Este o proteină vegetală, bogată în săruri minerale (magneziu, calciu, fier) şi în complexul de vitamine B. Scade colesterolul prin conţinutul de fibre şi împiedică acumularea de zahăr în sânge. Sărac în grăsimi, bogat în fibre, năutul este un excelent aliment pentru cei care vor să-şi ţină sub control greutatea. 


Locul 7: Boabele de fasole
Reduc colesterolul rău şi previn apariţia bolilor de inimă. Le poţi folosi pentru a prepara iahnie, ciorbe, salate cu legume crude sau fasole bătută. Mai mult fasolea roşie înlocuieşte cu succes făina albă în reţetele vegane pentru prăjitura negresă. 


Locul 6: Linte
Are un conţinut ridicat de proteine şi o găseşti în diverse culori. Se prepară foarte rapid şi o poţi folosi pentru tocăniţe, supe cremă sau pateuri vegetale. 


Locul 5: Soia
Trebuie să alegi boabele de soia nemodificate genetic, deoarece au un conţinut complet în proteine. De asemenea, conţine substanţe care ajută la funcţionarea creierului, ard grăsimile, scad colesterolul, iar în ultimul timp, cercetările au asociat consumul de soia cu o rată redusă a cancerului la sân.

Locul 4: Algele marine
În special nori (care conţin 48% proteine, aproape la fel ca ouăle şi carnea) şi dulse. Le găseşti la magazinele naturiste.


Locul 3: Seminţele de cânepă
Conţin 30% proteine, din care 65% o reprezintă edestina, o proteină uşor de digerat, astfel că înlocuiesc cu succes proteinele de origine animală. De asemenea, abundă în acizi graşi esenţiali omega 3 şi omega 6, calciu, fier, magneziu şi vitamina E. Le găseşti în magazinele naturiste.


Locul 2: Germenii de lucernă
Sunt în topul plantelor cu efecte terapeutice deosebite recunoscute din vremuri străvechi, datorită nutrienţilor pe care-i conţin: proteine de înaltă calitate, 8 enzime digestive, 8 aminoacizi esenţiali, antioxidanţi, betacaroten, clorofilă, minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu), vitamine (A, C, B12, D, E, K, acid folic).

Germenii sunt în general orice seminţe de legume sau cereale încolţite. Cu toţii aduc beneficii excepţionale corpului nostru, aşa că nu te limita doar la germenii de lucernă pentru că, aşa cum spune profesorul de biochimie nutriţională, dr. Jeffrey Bland “germenii reprezintă o formă mai eficientă, mai sănătoasă (şi cu siguranţă mai ieftină) de proteine decât convenţionala proteină animală sau chiar decât alte tipuri de proteine vegetale”.


Locul 1: Quinoa
Conţine foarte multe proteine, foarte puţine grăsimi şi nu conţine colesterol. De asemenea, dacă o pui la încolţit îi sporeşti valoarea nutriţională, deoarece germenii de quinoa conţin vitamine (A, B6, B12, B5, B2, B1, C, D, E, K, H, acid folic, acid nicotinic), minerale (calciu, fier, crom, cupru, potasiu, seleniu, iod, magneziu, mangan, fosfor, zinc) şi toţi cei 9 aminoacizi esenţiali, potrivit informaţiilor oferite de nutriţionistul britanic Gillian McKeith. Poţi să o adaugi în diverse salate cu legume sau să faci terci (cu apă şi sare). O găseşti în magazinele naturiste.


Evită următoarele alimente pe perioada postului!

• pateul vegetal din comerţ. Înlocuieşte-l cu pateuri sănătoase preparate în casă. VeziAICI reţete!;
• mâncărurile de post gata preparate din supermarketuri. Înlocuieşte-le cu unele preparate în casă. Vezi AICI reţete!;
• mezelurile de post. Acestea conţin multe E-uri, sare şi organism modificate genetic. Mai mult, din cauza unui ingredient des folosit (E 120- roşu carmin) poţi să ai surpriza să mănânci de dulce, deoarece aceste este extras din surse animale, a  precizat, la România TV, prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi;
• prăjituri de post din comerţ. Acestea au o cantitate ridicată de grăsimi hidrogenate care dăunează inimii, dar şi foarte mult zahăr sau îndulcitori artificiali. 

Sursa 

Leurda - detoxifiantul primăverii

După anotimpul de iarnă, în care alimentaţia a fost bazată, în principal, pe produse din carne şi cu mare carenţă în legume proaspete, devine absolut necesară o curăţire a sângelui şi a organismului, intrat în primăvară mai anemic, cu grad variat de debilitate şi cu o imunitate mult diminuată. În această perioadă, natura intervine cu o plantă de mare valoare: leurda.

Denumită în popor ai-de-pădure sau ai-ciorăsc, leurda este unul dintre primii vestitori ai primăverii, care inundă la suprafaţa solului încă din luna martie, imediat după ghiocei. Se întâlneşte în toată Europa de Est şi în Caucaz, prin flora spontană din zonele de deal şi de munte, preferând tufişurile şi pădurile umede şi umbroase de foioase (fag, stejar, carpen), cu frunziş putrezit, aşternut pe soluri afânate, bogate în humus şi slab acide. În munţii Carpaţi, leurda este frecvent întâlnită, mai ales în Masivul Lăpuşului, în Munţii Maramureşului, Călimani, Cozia şi Bihorului. Sunt bine cunoscute pâlcurile dese de leurdă care acoperă solul, ca un covor verde, pe vârful Leordiş din Munţii Aninei şi în satul Leordina, de pe valea Vişeului.
Denumirea ştiinţifică de allium ursinum este corelată cu observaţiile popoarelor nordice ale Europei, care susţineau că apariţia frunzelor de leurdă era mult aşteptată de urşi, pentru a o consuma ca medicament purificator, după lungul repaus din perioada hibernării. De altfel, popoarele germanice o denumeau „usturoiul ursului“, „usturoiul ţiganului“ şi „ceapa vrăjitoarei“.
Plantă bogată în vitaminele A şi C
Frunzele apar în lunile martie-aprilie, în funcţie de condiţiile climatice ale zonei. Au formă oval-lanceolată, sunt late de 3-4 cm şi lungi de peste 10 cm, cu două nervuri paralele. Limbul este lucios, verde-intens, iar peţiolul, lung. Se pot confunda cu frunzele de lăcrămioare, care apar cam în aceeaşi perioadă.
Tulpina floriferă este înaltă, de 20-50 cm, fără noduri, apărută dintr-un bulb de mărimea arpagicului. Poartă flori mici, albe, grupate câte 5-20 într-o inflorescenţă. Înflorirea are loc în lunile mai-iunie. Recoltarea frunzelor tinere se face în lunile martie-aprilie (înainte de înflorire), iar bulbii se culeg la sfârşitul verii şi toamna (lunile august-octombrie). Strivite în mână, frunzele dau un puternic miros de usturoi.
Frunzele au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând sulfura de alil, care imprimă gustul şi mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium. În plus, acestea conţin carotenoizi, vitaminele A şi C, levuloză, ulei eteric complex şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.
Cură de patru săptămâni, pentru dezintoxicare
Proprietăţile terapeutice ale leurdei reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor, fiind mult mai activă decât usturoiul.
Pentru această acţiune, se recomandă ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură de 4 săptămâni cu frunze proaspete (de remarcat că, prin uscare, frunzele îşi pierd din proprietăţi). În plus, sunt evidente efectele antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge şi stimulatoare ale peristaltismului intestinal şi ale contracţiilor uterine.
Prin consumul intern, leurda acţionează favorabil în numeroase afecţiuni maladive:
- în bolile gastrointestinale are efecte în diaree acută şi cronică, dizenterie, indigestii, insuficienţă biliară, colici abdominale, balonări şi în distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici;
- în afecţiuni cardiovasculare curăţă sângele de substanţe toxice, reduce hipertensiunea arterială, intervine în ateroscleroza coronariană, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitând apariţia trombozei şi tromboflebitei prin fluidificarea sângelui şi prin dizolvarea plăcilor de colesterol;
- în bolile aparatului respirator este benefică în cazul persoanelor cu bronşite, tuberculoză pulmonară şi infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare (gripe, răceli);
- în afecţiunile sistemului nervos întăreşte memoria prin mărirea capacităţii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ameţelile de dimineaţă, stările depresive, tensiunea la nivelul capului şi stările de anxietate (frică) şi de nelinişte;
- în boli renale curăţă rinichii şi vezica urinară, favorizează urinarea şi elimină excesul de acid uric, foarte dăunător bolnavilor de gută.
Prin uz extern, leurda are bune efecte în combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, răni greu vindecabile, scrofuloză şi alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor).
Preparate din leurdă
Având un excelent rol purificator, prin eliminarea deşeurilor toxice din ficat şi din sânge, precum şi un important rol fortifiant al întregului organism, leurda este recomandată într-o cură benefică de primăvară:
- frunzele proaspete se consumă primăvara, într-o cură de 3-4 săptămâni, fiind amestecate cu diferite preparate culinare: salate de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzica vie), găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocane cu carne, având atât rol decorativ, cât şi condimentar foarte gustos, în locul usturoiului;
- tăiate mărunt, frunzele se consumă ca aperitiv, în amestec cu frunze de pătrunjel verde; se pun pe felia de pâine cu unt, margarină, brânză sau caşcaval ras, adăugând cimbrişor, boia de ardei şi piper măcinat;
- salata din frunze proaspete, consumată înainte de mesele principale pe tot sezonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire;
- în stare uscată, frunzele se presară pe diferite mâncăruri, în amestec cu pătrunjel şi ceapă, având efect de condiment deosebit de gustos;
- bulbii recoltaţi vara şi toamna şi tocaţi mărunt au aceeaşi eficacitate ca şi frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepară un macerat în lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin înghiţituri rare. Atât frunzele, cât şi bulbii sunt bine toleraţi de ficat şi nu dau iz neplăcut respiraţiei, ca în cazul usturoiului;
- tinctura din frunze sau bulbi tocaţi mărunt se prepară în alcool de 38-40%, în care se macerează, timp de 14 zile, la soare; se strecoară şi se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros şi întunecos. Zilnic se iau câte 10-15 picături, în puţin ceai sau apă, de 3-4 ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente. Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze tot timpul anului de puterea curativă a leurdei;
- infuzia de leurdă se prepară din două linguriţe cu frunze tocate la 200 ml apă clocotită; se beau unul sau două ceaiuri pe zi;
- vinul de leurdă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi, care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte după gust cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficienţă respiratorie, expectoraţii persistente şi tuberculoză pulmonară;
- sucul de leurdă, extras din frunze proaspete prin presare, se consumă în cure de 3 săptămâni, luând câte două pahare pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi după-amiaza, având efecte în combaterea reumatismului degenerativ, mastitei şi nodulilor la sân şi în înlăturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o acţiune puternic antitoxică.
Florile de leurdă, bogate în polen
În apicultură, leurda este o specie meliferă, vizitată frecvent de albine pentru culesul de nectar şi polen. S-a constatat că un stup de control, plasat într-o zonă invadată de leurdă înflorită, poate asigura o depunere de 1 kg miere într-o zi însorită. Ornamental, leurda este plantată în parcuri, grădini şi spaţii verzi, pentru a valorifica locurile umede şi umbrite.
Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA  Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ