Retete vegetariene

Milioane de oameni din întreaga lume trăiesc fără carne sau pește și ei, probabil, au fiecare propriile motive pentru a face acest lucru. 

Cu toate acestea, majoritatea ar fi de acord ca vegetarienii:
Aproximativ două milioane de animale terestre sunt sacrificate în fiecare zi în Marea Britanie singur, doar pentru ca oamenii să poată mânca carnea lor.
Boabe de creștere și leguminoase pentru hrana animalelor este mult mai puțin eficientă decât a le manca noi înșine. Industria creșterii animalelor folosește cantități enorme de combustibili teren, apă și fosili, în timp ce produce 18% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și tot felul de alte murdarii.
O dieta echilibrata vegetariana este una dintre cele mai sanatoase diete din jur.
Multe religii și credințe recomanda vegetarianismul și unii oameni se întoarcă de la consumul de carne de animal din cauza unor probleme mai largi etice.O dieta vegetariana poate fi, de asemenea, una dintre cele mai ieftine moduri de a mânca bine.
Oricare ar fi motivele tale, merge - si timpul sejurului - vegetarian este o alegere de viață pozitiv.

O dieta echilibrata vegetariana este scăzut în grăsimi (în special grăsimi saturate), bogate in carbohidrati complecsi si ambalate cu o varietate de fructe si legume, la fel ca și guvernul și profesiei medicale recomanda.

• Cercetarile au aratat ca vegetarienii sunt mai putin susceptibili de a suferi de obezitate, boli de inima coronariene, hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip II, unele tipuri de cancer legate de dieta, boala diverticulara, apendicita, constipatie si calculi biliari.
• Vegetarienii au mult mai multe sanse decat populatia generala de a mânca cele recomandate cinci porții de fructe și legume în fiecare zi. 
• A fi vegetarian este ușor, dar toată lumea trebuie să se gândească la ceea ce mănâncă. Societatea Vegetariana are o mulțime de resurse pentru a vă ajuta să începeți și să rămână sănătos.

Vezi si Mancaruri mai gustoase

Retete vegetariene - Mancare vegetariana

CURATATI-VA RINICHII CU MAI PUTIN DE $1.00

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru. 

Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. 

Cum se face asta? Este foarte simplu.

Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.

... Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.

Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider .

Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.

De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum. 

Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural! 

Reteta Supa de legume cu pasta de busuioc

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Se taie in bucati fasolea verde si se oparaste. Rosiile se cresteaza, se oparasc, se descojesc, se indeparteaza cotorul si samburii si se taie cubulete. Restul legumelor se taie marunt.

Ceapa si prazul se prajesc in ulei. Se adauga jumatate din cantitatea de rosii, cartofi si frunze de patrunjel. Desupra se pune supa si se fierbe sub capac 3 sferturi de ora.

Fasolea, dovleacul si taiteii se pun in supa si acesta se fierbe inca un sfert de ora fara capac.
Usturoiul se maesteca cu busuioc si cascaval. Treptat se adauga uleiul de masline, apoi se sareaza si se pipereaza. Pasta se amesteca cu putina supa. Apoi se toarna deasupra restul de supasi se presara rosiile ramase.

Ingredientele retetei vegetariene: 

Pentru supa:
Cate 100 g de fasole alba si fasole rosie
2 rosii, 1 praz mic
2 cepe mari, 1 cartof mare
125 g de fasole verde
1 morcov mijlociu
300 g de dovleac, 1 lingura de supa si jumatate de ulei de masline
75 grame de taitei mai grosi

Pentru pasta:
3 catei de usturoi zdrobiti
10 – 12 linguri de supa de busuioc taiat marunt
6 linguri de supa de parmezan razuit
6 linguri de supa de ulei de mazline, sare
Piper negru macinat

Reteta Spaghete cu sos de nuci

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Spaghetele se fierb 8 minute. In acest timp se oparasc 100 g de nuci, se descojesc si se taie marunt. Usturoiul se curata si se taie cuburi. Painea se inmoaie in lapte, apoi se lasa sa se scurga bine.

Se face pasta din miezul de nuca, paine, usturoi si putin asare. Se adauga ulei si lapte pasteurizat. Totul se sareaza, se pipereaza.

Spaghete se aseaza pe farfurii, iar deasupra se toarna sosul de nuci si se orneaza cu miez de nuca.

Ingredientele retetei vegetariene: 

Sare
400 g de spaghete
120 g miez de nuca
120 g de usturoi
4 linguri de supa miez de paine alva, taiat cuburi
4 – 5 linguri de supa de lapte
4 linguri de supa d eulei de masline
4 linguri de supa de lapte pasteurizat
Piper alb macinat

Reteta Vinete cu sos de rosii

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Rosiile se cresteaza, se oparesc si se descojesc. Se indeparteaza cotoarele si samburii si miezul se taie in cuburi. Ceapa si 2 catei de usturoi se taie marunt si celalalt catel de usturoi se zdrobeste.

Intr-o oala se pun rosiile, ceapa si usturoiul zdrobit in 250 ml de ulei, se condimenteaza cu sare, piper si zahar si se lasa sa se prajeasca, sub capa, aproximativ jumatate d eora. Vinetele se taie in lung, in felii groase de jumate de centimetru.

Intr-o oala se pune o lingura de ulei la incins si se prajeste pesmetul. Se adauga usturoiul si telemeaua. Se amesteca usturoiul si telemeaua. Se amesteca cu 2 linguri de ulei si totul se sareaza si se pipereaza. Cascavalul se taie in felii subtiri. Pasta de zarzavaturi se intinde pe feliile de vinete si deasupra se pune cate o felie de mozzarella. Vinetele se ruleaza si se fixeaza cu scobitori.

Restul de ulei se pune la incins si se prajesc vinetele crocant de jur imprejur. Ruladele se pipereaza si se servesc cu sosul de rosii.

Ingredientele retetei vegetariene: 

1 kg rosii coapte, 1 ceapa
3 catei de usturoi, 320 ml de ulei de masline
Sare, piper alb macinat
Putin zahar
600 g vinete
O legatura de busuioc, 3 linguri de supa pesmet
4 linguri de supa de telemea de oaie rasa
150 g de cascaval

Reteta Salata cu iaurt

Joi, 10/23/2008 - 13:44 - strumph

• Salata

Mod de preparare al acestei retete vegetariene: 

Se taie in inele subtiri ceapa si morcovii in felii subtiri
Ridichile si salata se taie marunt. Acestea se amesteca intr-un castron.
Ciupercile se taie in 4. Intr-o tigaie mare se prajesc ciupercile aproximativ 5 minute in ulei incins. Se adauga 4 linguri de otet si se condimenteaza cu putina saresi piper. Ciupercile se lasa intr-o strecuratoare sa se raceasca.
Se curata cepele si usturoiul si se taie marunt. Acestea se amesteca cu iaurt si restul de otet se condimenteaza cu sare si piper.
Morcovii, ceapa, salata si ciupercile se amesteca cu sosul de iaurt.
Salata se aseaza pe farfurii si deasupra se orneaza cu bucati de cascaval.

Ingredientele retetei vegetariene: 

150 g morcovi
2 ridichi mici
150 g ceapa verde
1 salata mijlocie
500 g ciuperci Champignon
4 linguri de supa ulei de floarea-soarelui
8 linguri de supa otet de vin alb
Sare, piper negru macinat
1 catel de usturoi
2 cepe mici
200 g iaurt din lapte integral
5 linguri de supa de mirodenii tocate (de ex: patrunjel, chimen)
100 g cascaval Parmezan (taiat bucati)

• "Dupa alcoolism si fumat, consumul de carne este cea mai raspindita cauza de mortalitate in tarile din Europa, SUA, Australia". -Journal of the American Dietetic Association, iunie 2003
• "Industria carnii de vita a contribuit la mai multe decese in America decat toate razboaiele din acest secol, toate dezastrele naturale si toate accidentele de automobil luate impreuna. In cazul in care carnea de vita este ideea ta de 'hrana adevarata pentru oameni adevarati' (slogan al industriei in SUA), ar trebui sa te asiguri ca locuiesti intr-adevar aproape de un spital cu adevarat bun." -Neal D. Barnard, medic, presedinte al Physicians Committee for Responsible Medicine, Washington, D.C
• In SUA, poluarea cauzata de fermele de animale este de 130 de ori mai mare decat cea determinata de oameni, iar agricultura contribuie mai mult la poluarea apei decat toate orasele americane si toate ramurile industriale.
• Peste 50% din poluarea apei in Europa este cauzata de cresterea de animale in masa. Azotatul rezultat din agricultura a patruns deja atat de adanc in panza freatica, incat unele marci de apa minerala nu mai corespund valorilor directivelor pentru apa de consum.
• In Olanda, majoritatea precipitatiilor provin de la amoniacul din grajdurile vacilor – ele cauzeaza mai multe pagube tarii decat toate automobilele si uzinele la un loc. Nitratul din balegarul lichid eliberat in atmosfera sub forma de amoniac este o otrava pentru mediul inconjurator, cauzand asa-numita ploie acida si alte depuneri continand acizi.
• Amoniacul din materiile fecale animale nu se rezuma la a detine un rol crucial in ploaia acida. Aerosoluri secundare se formeaza in atmosfera prin intermediul amoniacului, sub forma de pulberi in suspensie (PM10) sau sub forma de praf fin, punand in pericol sanatatea umana. Directorul Ministerului Mediului, Padurilor si Agriculturii din Elvetia, Philippe Roche, considera ca 3.700 de oameni mor anual in Elvetia din cauza acestui praf fin. Domnia sa estimeaza costurile aditionale de sanatate a se situa in jurul a 4,2 milioane de franci elevetieni pe an.
  
  

  Consecintele Ecologice ale Consumului de Carne

  
  

  	Urmatoarele cantitati de alimente pot fi produse folosind aceeasi suprafata de teren:6
  		Morcovi	████████████████ 6000 kg
  		Mere	██████████ 4000kg
  		Cirese	████ 1000 kg
  		Carne de vita	▌50 kg

  Productia mondiala de carne este in continua crestere

  Desi consumul de carne din tarile industrializate a scazut in ultimii ani, consumul global a continuat sa creasca. Productia de carne este astazi dubla fata de cea din 1970.¹ In 2004 au fost produse 258 milioane de tone de carne, 600.000 numai in Elvetia.² Consecintele ecologice sunt enorme si din pacate, nu au fost luate in considerare in mod serios pana acum.

  Productia mondiala de carne
  1990:	170 mil. tone
  1994:	194 mil. tone
  1997:	210 mil. tone
  1999:	217 mil. tone
  2003:	253 mil. tone
  2004:	258 mil. tone

  Utilizarea pamantului

  Pe aceeasi suprafata de pamant necesara producerii unui kilogram de carne ar putea fi recoltate in aceeasi perioada de timp 200 kg de rosii sau 160 kg de cartofi. In Elvetia, aproximativ 67% din terenul agricol este folosit pentru a hrani animalele de ferma. Acest procent corespunde cu media mondiala.³ In SUA, 230.000 km2 de teren agricol sunt folositi pentru producerea de fan pentru consum animal si doar pe o suprafata de 16.000 km2 (=7%) se cultiva vegetale pentru consum uman.⁴

  Combinatele zootehnice par la prima vedere sa consume putin spatiu, dar, de fapt, suprafete enorme de teren sunt necesare pentru cultivarea furajelor

  Suprafetele imense necesare pentru productia de carne dauneaza si padurilor tropicale: 40% din totalul padurilor tropicale din America Centrala au fost defrisate sau arse in ultimii 40 de ani pentru a face loc pasunilor pentru animale si cultivarii furajelor.⁵
  1.5 milioane de tone de carne au fost importate in UE in 2004. Mai mult de o treime din aceasta provenea din Brazilia.

  Consumul de apa

  S-a afirmat ca in viitor, razboaiele nu vor mai avea ca scop petrolul, ci apa. O gospodarie are nevoie in medie de 2–5 litri de apa de baut si 100–500 litri pentru restul necesitatilor (igiena, spalatul rufelor etc.), cantitate infima in comparatie cu 2000–5000 litri necesari zilnic productiei de alimente pentru o familie.

  Suprafata necesara producerii unui kg (incluzand hrana):

  Carne de vita ..................... 323 m2

  (din furaje concentrate)

  Carne de vita ..................... 269 m2

  (din pascut)

  Peste .................................. 207 m2

  Porc ..................................... 55 m2

  Pui ....................................... 53 m2

  Oua ...................................... 44 m2

  Orez ..................................... 17 m2

  Paste .................................... 17 m2

  Paine .................................... 16 m2

  Legume / cartofi .................... 6 m2

  Sursa: WWF Elvetia

  In lupta impotriva foametei mondiale, accentul este pus pe apovizionarea cu hrana, in timp ce apa, esentiala productiei alimentare, este ignorata. In consecinta, o conferinta exclusiv pe tema aprovizionarii oamenilor cu apa a avut loc in Stockholm in 2004.⁸ Concluzii foarte interesante au iesit la iveala: dieta unei familii influenteaza foarte mult cantitatatea de apa necesara producerii hranei, aceasta variind intre 2000 si 5000 de litri. La nivel mondial, aproximativ 1200 m3 de apa sunt necesari pe persoana intr-un an pentru productia de alimente. In cele mai sarace regiuni ale lumii, unde oamenii cu greu isi permit produse de origine animala, cantitatea de apa necesara este de 600 m3. Pe de alta parte, regiunile in care se consuma cel mai mult carne (SUA si UE) necesita aproximativ 1800 m3 anual de persoana.

  O persoana ar putea face dus zilnic un an de zile cu aceeasi cantitate de apa necesara produceii unui singur kg de carne.7

  O comparatie directa arata si mai bine impactul consumului de carne: o dieta constand in proportie de 80% din vegetale si 20% carne (in tarile industrializate proportia de carne este de 30–35%)⁹ necesita 1300 m³ de apa pe an, in timp ce o dieta strict vegetariana foloseste jumatate din aceasta cantitate.¹⁰

  Necesarul de apa pentru diverse alimente:
  Carne de vita	min. 15 m3/kg
  (din furaje concentrate)
  Carne de miel	10 m3/kg
  Carne de gaina	6 m3/kg
  Grane	0,4–3 m3/kg
  Ulei de palmier	2 m3/kg

  Consumul sporit de produse de origine animala a dus la cresterea cantitatii de apa necesare in agricultura. Apa este pompata de la adancimi de peste 1000 m in anumite regiuni ale Indiei. Cu o generatie in urma, puturile sapate de mana omului erau suficiente pentru irigatii. Astazi, 95% din aceste puturi au secat.¹¹ Aceasta situatie este intalnita si in alte tari din Asia.

  Cele mai sarace segmente ale populatiei sufera in mod deosebit din cauza consumului enorm de apa necesar productiei de carne

  Risipa de hrana

  7–16 kg de grane sau de boabe de soia sunt necesare pentru a produce 1 kg de carne. Se poate afirma ca aceasta este una din cele mai "eficiente" metode de a irosi alimentele. Extensia artificiala a lantului trofic cauzata de transformarea cerealelor in carne provoaca o pierdere imensa de nutrienti, dintre care 90% proteine, 99% carbohidrati si 100% fibre. In plus, numai o mica parte din corpul unui animal sacrificat este carne: 35% din greutatea unei vaci sau 39% din cea a unui vitel (excluzand oasele).¹² Cu toate acestea, in Elvetia, 57% din totalul productiei de cereale constituia in 1990 hrana pentru animale. In SUA, 8 miliarde de animale sacrificate consuma 80% din recolta totala de cereale. 90% din productia mondiala de soia reprezinta furaje.¹³ In total, aproximativ jumatate din productia mondiala de grane este intrebuintata ca hrana pentru animale, pentru obtinerea de carne.
  Daca americanii ar manca cu 10% mai putina carne, cantitatea de cereale economisita ar putea salva de la foamete aproximativ un miliard de oameni. Numai in Elvetia, 1.700.000 de tone de nutreturi (preponderent cereale) sunt folosite pentru hranirea animalelor. Elvetia si-ar putea permite aceasta risipa; totusi, cifrele nu difera mult nici in tarile in curs de dezvoltare. Un raport din 1981 al FAO atentiona ca 75% din importurile de grane din tarile din Lumea a Treia erau folosite ca furaje. Cultivarea domestica a hranei concureaza cu productia mondiala de furaje: in Egipt, in ultimii 25 de ani, cultivarea porumbului ca furaj a constituit o prioritate in zone in care se cultivau inainte alimentele de baza precum grau, orez sau mei. Proportia de teren cultivat cu cereale pentru nutreturi a crescut astfel de la 10% la 36%.¹⁴
  Un efect similar se intalneste si in alte tari unde consumul de carne a crescut. In 1950, 170 kg de cereale pe persoana erau o cantitate considerata rezonabila pentru a hrani populatia Taiwanului. In ciuda cresterii recoltelor, Taiwanul nu face fata cererii decat cu ajutorul importurilor. In timp ce in 1950 aceasta tara era un mare exportator, in 1990 a fost nevoita sa importe 74% din cantitatea necesara, in special sub forma de furaje.¹⁵

  Animalele sunt hranite cu cantitati din ce in ce mai mari de cereale si leguminoase.

  Cifre similare se regasesc si in statisticile Uniunii Sovietice: cosumul de carne s-a triplat fata de 1950, in timp ce cererea de furaje a crescut de patru ori. In 1990, vitele din fosta Uniune Sovietica consumau de trei ori mai multe cereale decat oamenii. Aceste date sunt reflectate de importurile de grane folosite ca furaje, cresterea mergand de la aproape 0 in 1970 pana la 25 de milioane de tone pe an in 1990. Prin aceasta, Uniunea Sovietica devenea al doilea mare importator de furaje din lume.

  Distrugerea padurilor cu balegar lichid

  Cercetarile stiintifice identifica in mod cert cresterea animalelor in masa ca fiind una dintre cauzele majore ale distrugerii padurilor. Biologul dr. Hans Mohr¹⁶ explica in «Spektrum der Wissenschaft», din ianuarie 1994: “Informatii esentiale acumulate timp de zece ani de cercetare asupra distrugerii forestiere arata necesitatea reducerii cantitatii de azot, si in special cea de amoniac¹⁷, emanat in atmosfera in primul rand din agricultura. […] Problema principala continua sa o reprezinte inlaturarea cantitatilor crescande de balegar lichid si de excremente umane.”

  Mirosul de balegar din grajduri irita multa lume. Consecintele ecologice insa sunt mult mai grave.

  La ora actuala, materiile fecale umane sunt inlaturate prin statii de epurare ; materiile fecale animale insa sunt turnate sau stropite pe campuri. Ca urmare a acestui fapt, 85% din azotul (N) sub forma de amoniac (NH3), considerat ca fiind cel mai important factor in distrugerea padurilor, este emanat de catre fermele zootehnice¹⁹. Azotul, care este de fapt un element nutritiv esential pentru pasuni, paduri si viata acvatica, poate duce la suprafertilizare daca se gaseste in exces. Insa, din pacate, acest lucru a fost descoperit prea tarziu. La inceput, padurile au crescut rapid, existand o concentratie ridicata de azot in sol, insa suprasaturatia a atras dupa sine aparitia primelor semne de distrugere a acestora.
  In 1992, Comitetul de Cercetare asupra conservarii atmosferei pamantului (din cadrul Parlamentului German) a ajuns la aceleasi concluzii. In ceea ce priveste amoniacul (NH3), comitetul a publicat urmatorul text in "Schimbarile climaterice ameninta dezvoltarea nationala": ‘90% din emisiile de amoniac provin din agricultura, dintre care 80% din cresterea de animale atat in Germania de Vest si Europa de Vest cat si la nivel global. 528.000 de tone de amoniac sunt emanate anual in Germania de Vest. Amoniacul provine din zona grajdurilor, din pasuni si prin depozitarea si stropirea cu ingrasamant biologic. […] Emisiile de azot si de amoniac ar putea fi reduse prin limitarea numarului de animale, prin schimbarea alimentatiei animalelor si prin limitarea folosirii de balegar lichid […] Acest lucru este de dorit nu doar din consideratii ecologice ci si din consideratii economice.”²⁰

  Poluarea aerului cauzata de cresterea animalelor

  Amoniacul din materiile fecale animale nu reprezinta doar un rol crucial in ploaia acida. Aerosoluri secundare se formeaza in atmosfera prin intermediul amoniacului, ceea ce pune in pericol sanatatea umana sub forma de pulberi in suspensie (PM10) sau sub forma de praf fin. Directorul Ministerului Mediului, Padurilor si Agriculturii din Elvetia, Philippe Roche, considera ca 3.700 de oameni mor anual in Elvetia din cauza acestui praf fin. Domnia sa estimeaza costurile aditionale de sanatate a se situa in jurul a 4,2 milioane de franci elevetieni pe an.²¹ In ciuda contributiei lor semnificative, gospodariile animale sunt rareori mentionate in lupta impotriva prafului fin. Reactia presedintelui elvetian si cea a ministrului de mediu, Moritz Leuenberger, la o conferinta de presa tinuta pe 2 februarie 2006 pe tema pulberilor de suspensie, demonstreaza cat de dificil le este politicienilor sa abordeze aceasta problema. Intrebati despre contributia fermelor de animale la problema prafului fin, cel din urma a afirmat numai: „este un subiect penibil”.

  Aproximativ 90% din emanatiile de amoniac din agricultura provin din balegar si balegar lichid.18

  In SUA, poluarea cauzata de fermele de animale este de 130 de ori mai mare decat cea determinata de oameni.23

  Poluarea apei

  Amoniacul nu are doar consecinte devastatoare petntru paduri si aer, ci si pentru apa. Supra-fertilizarea cauzeaza cresterea puternica a dezvoltarii nenaturale a algelor, care la randul lor extrag oxigenul din apa. Fermele de animale, care astazi au nevoie de mult mai putin teren decat inainte, produc o cantitate atat de mare de balegar lichid, incat aceasta ameninta serios panza freatica.²² 890.000 tone de hrana sunt necesare pentru a „produce” carne de porc pentru populatia Elvetiei si 2,5 milioane m3 de balegar lichid apar in urma acestui proces. Spre exemplu, lacurile elvetiene Sempach si Baldegg au nevoie deja de „respiratie artificiala”, realizata cu ajutorul unei pompe gigantice de oxigen. Peste 50% din poluarea apei in Europa este cauzata de cresterea de animale in masa. Azotatul rezultat din agricultura a patruns deja atat de adanc in apa fretica incat unele marci de apa minerala nu mai corespund valorilor directivelor pentru apa de consum.²⁴ In SUA, agricultura contribuie mai mult la poluarea apei decat toate orasele americane si toate ramurile industriale.²⁵

  Supra-acidifierea solului

  Amoniacul si oxidul de azot contribuie de asemenea substantial la supra-acidifierea solului. Acesta problema a atins asemenea proportii in Olanda pana in 1989, incat un departament ministerial a sesizat problema. In rezultatele Institutului Olandez pentru Sanatate si Protectia Mediului se afirma:²⁶„Nitratul din balegarul lichid eliberat in atmosfera sub forma de amoniac este o otrava pentru mediul inconjurator care cauzeaza asa-numita ploie acida si alte depuneri continand acizi. In Olanda, majoritatea precipitatiilor provin de la amoniacul din grajdurile vacilor – ele cauzeaza mai multe pagube tarii decat toate automobilele si uzinele la un loc.”

  Efectul de sera

  Pana acum, traficul si industria au fost aproape exclusiv considerate responsabile pentru efectul de sera. Si in acest caz, influenta cresterii animalelor asupra acestui fenomen a fost neglijata pentru multa vreme. Directorul Institutului Wuppertal pentru Clima, Mediu si Energie, Ernst Ulrich von Weizsäcker afirma: „Contributia cresterii animalelor la efectul de sera este asemanatoare traficului, daca luam in considerare defrisarile pentru pasunat si cultivarea furajelor. [...] Si transformarea savanelor in deserturi, eroziunea zonelor montane, necesitatea excesiva de apa pentru vite si cererea enorma de energie pentru cresterea animalelor constituie argumente in plus ca noi continuam sa distrugem mediul cu fiecare kilogram de carne pe care il consumam.”²⁷

  Pasunile pentru vite ocupa deja o treime din suprafata pamantului planetei noastre.29Institutul Worldwatch

  Efectul de sera este cauzat printre altele de 3 gaze: metan, dioxid de carbon si oxid de azot. Aceste trei gaze provin intr-o mare masura de la cresterea animalelor. Cele 1,3 miliarde de vite din intreaga lume (si consumatorii acestora) sunt responsabili pentru 12% din emisiile anuale de metan. Cresterea animalelor genereaza 115 milioane de tone (115.000.000.000 kg) de gaz metan pe an. Situatia devine si mai ingrijoratoare daca ne imaginam ca o molecula de metan contibuie de 25 de ori mai mult la efectul de sera decat o molecula de dioxid de carbon.²⁸

  Din 1970, mai mult de 20 milioane de hectare (1 hectar = 2,47 acri) de paduri tropicale au fost transformate in pasuni pentru vite. Institutul Worldwatch

  Antibiotice si hormoni

  Un aspect al problemei a fost totusi neglijat pana acum in discutia privind consecintele ecologice ale productiei de carne. Cresterea unor specii pentru un randament mai bun, hrana anormala care le este administrata si conditiile nenaturale in care sunt tinute au ca efect cresterea imbolnavirilor in randul animalelor. In multe tari este interzisa in prezent administrarea preventiva a antibioticelor animalelor sanatoase. Aceasta interdictie este necesara, in conditiile in care antibioticele (precum si alti hormoni) au fost folosite gresit de fermieri ca stimulente de crestere. Cu toate acestea, administrarea antibioticelor animalelor bolnave este inca permisa. Tratamentul curent al animalelor de ferma prevede ca ca aproape fiecarui animal sa ii fie administrate antibiotice.
  Desi administrarea preventiva a antibioticelor animalelor sanatoase a fost interzisa in Elvetia din 1999, un studiu efectuat in 2004 arata ca 90% din viteii din Elvetia fusesera tratati cu antibiotice.³⁰ Administrarea antibioticelor vacilor de lapte este deci un procedeu frecvent, deoarece vacile de lapte pot face usor infectii ale ugerului din cauza aparatelor de muls.³¹

  Solicitarea intensiva a ugerului unei vaci de lapte necesita de cele mai multe ori tratament medicamentos pentru prevenirea infectiilor. Medicamentele administrate ajung apoi direct in ecosistem.

  Pentru mult timp a fost limitat nivelul reziduurilor de antibiotice in produsele de origine animala destinate consumului. In aprilie 2005, un studiu publicat de Ministerul Protectiei Consumatorului din Nordrhein-Westphalen, Germania, afirma ca fusesera gasite pentru prima oara antibiotice in cereale.³² Excrementele animalelor tratate cu antibiotice sunt folosite ca ingrasamant pentru terenurile agricole si astfel ele patrund in ecosistem. Desi valorile erau sub limita permisa pentru alimentele destinate consumului uman, absorbtia constanta a unor mici cantitati de antbiotice dezvolta rezistenta bacteriilor la antibiotice care in mod normal le-ar ucide. In timp, aceste antibiotice isi pierd eficienta. Rezultatul il constituie fabricarea unor medicamente si mai puternice, ceea ce produce un dezechilibru si mai mare.
  Toate medicamentele si hormonii care sunt administrati animalelor (folosite frecvent in SUA pentru a mari productia de carne si lapte) ajung in final in ecosistem prin carne, oua, lapte sau excremente. Consecintele acestui proces pe termen lung sunt imposibil de prezis.

  O cale de scapare prin hrana din mare?

  Zilele in care barcile mici mergeau la pescuit pe mare sunt de mult apuse. In prezent pescuitul se face cu plase kilometrice. Cum numarul pestilor scade pe zi ce trece din cauza pescuitului intensiv, in ultimii ani atentia s-a intors catre fermele piscicole. Aceleasi probleme ecologice au aparut si aici, ca si in cazul celorlaltor specii mentionate anterior.
  Un exemplu: o varietate de chimicale, incluzand antibiotice, pesticide si fungicide sunt folosite in fermele in care se cresc somoni. In plus, acestia trebuie vaccinati impotriva bolilor pentru a putea face fata vietuirii alaturi de o gramada de alti pesti. Cum antibioticele si alte medicamente/chimicale sunt turnate direct in apa impreuna cu hrana pentru pesti, raspandirea lor in ecosistem e inevitabila.
  Somonul salbatic in mod normal calatoreste mii de kilometri pe durata vietii lor. Viata in custi intr-o ferma piscicola este atat de nenaturala pentru ei incat carnea lor nu mai devine roz (asa cum consumatorii se asteapta sa fie). Pentru a rezolva aceasta "problema", pestii primesc de obicei hrana ce contine coloranti artificiali. Bolile pestilor de ferma se transmit fratilor lor salbatici, astfel decimand populatia de somon salbatic.
  Hrana pentru pestii din fermele piscicole provine din mare. Pentru fiecare kilogram de peste crescut, 2 kilograme de peste salbatic sunt luate din mare ca hrana.³³ Acelasi lucru se aplica si altor vietati maritime cum ar fi crabi, creveti etc.

  Nici in oceane animalele nu sunt in siguranta din cauza consecintelor cunsumului de carne al oamenilor

  Pe langa aceasta risipa, populatia de pesti din mare sufera si de pe urma faptului ca o treime din capturile mondiale de peste ajung sa fie transformate, in urma prelucrarii, in ingrasamant, iar alte doua treimi in troacele animalelor sacrificate pentru carne.³⁴
  In ultimii ani, cantitatile de creveti consumate in Europa au crescut considerabil. Acest lucru a condus la aparitia unor mari ferme pe plajele Asiei, in locul padurilor de mangrove. Aceste parduri, insa, au un rol ecologic important prin faptul ca actioneaza ca un tampon impotriva valurilor care inunda. In anul 2004 tsunami-ul din Asia a fost atat de devastator si din cauza ca majoritatea padurilor de mangrove au fost defrisate pentru a face loc fermelor piscicole.
  Este mai mult decat ingrijorator: de la 500.000 hectare de paduri de mangrove in Filipine, s-a ajuns in prezent la doar 36.000 hectare. Restul (in jur de 93%) au fost inlocuite de ferme de crabi care exporta in intreaga lume.³⁵
  Din cauza pescuitului excesiv, a fost nevoie ca tehnicile de pescuit sa devina mult mai radicale. Pentru a prinde si ultimii cativa pesti, uneori se foloseste dinamita. Acesta metoda nesabuita, ca si marile plase de pescuit tarate pe fundul marii, distruge recifurile de corali. Impreuna cu multe alte consecinte ecologice, pierderea recifurilor de corali reduce efectul de incetinire pe care acestia il au in mod normal asupra valurilor uriase.³⁶

  Economia

  Cum e posibil ca la nivel mondial consumul de carne sa fie inca in crestere, in ciuda marilor dezavantaje ale unei societati consumatoare de carne?³⁷ Dincolo de diverse motivatii psihologice si sociale, majoritatea cauzate de promovare (e.g. afirmatia ca in urma consumului de carne obtii energie), exista un aspect care nu trebuie subestimat: banii.
  La prima vedere aceasta pare a fi o contradictie, in conditii normale o ramura a economiei avand ca destinatie distrugerea rezervelor de hrana si a resurselor ar fi colapsat de mult. Costurile create la nivel mondial de catre productia actuala de carne nu mai sunt in concordanta cu presupusele sale beneficii.

  Costurile sunt preluate de contribuabili

  Un motiv pentru care industria carnii inca exista este pentru ca profitul ajunge capital privat in timp ce costurile sunt in continuare pasate publicului, deci contribuabilului. Conform estimarilor renumitului Institut Worldwatch din Washington, pretul carnii ar trebui dublat sau triplat daca s-ar lua in cosiderare totalitatea costurilor ecologice, incluzand arderea combustibililor fosili, scaderea nivelului apei freatice, poluarea chimica a solului si emisia de gaze precum amoniac si metan,³⁸ nementionand costurile rezultate in cadrul sistemului de sanatate public.

  O nebunie subventionata de stat

  Desi majoriatea costurilor sunt pasate publicului (i.e. contribuabilii), asta nu e suficient pentru a mentine productia de carne profitabila. Imaginea acestei industrii este distorsionata de uriase finantari pentru a asigura ca productia de carne este atractiva companiilor. Cresterea animalelor este ajutata financiar pe plan international in mod regulat si astfel mentinuta in viata. Intre anii 1963 si 1985, Banca Mondiala a pompat 1.5 miliarde de dolari in cresterea animalelor de carne doar in America Latina, majoritatea mergand catre ferme care cresteau bovine. ³⁹
  
  -- traducere dupa "The Ecological Consequences of Meat Consumption" (SVV)
  
  http://www.svr.ro/de-ce-vegetarian/pentru-mediu.html
  
  
  

  The Ecological Consequences of Meat Consumption

  Meat production worldwide: 1990: 170 mio. tons 1994: 194 mio. tons 1997: 210 mio. tons 1999: 217 mio. tons 2003: 253 mio. tons 2004: 258 mio. tons 2005: 267 mio. tons 2009: 284 mio. tons

  Worldwide meat production continues to increase

  Although the consumption of meat in industrialised countries has been decreasing for years, consumption globally has continued to grow. In 2005, 267 million tons of meat were produced worldwide, 600,000 tons in Switzerland alone.[2] Meat production has more than doubled since 1970.[1]This has enormous ecological consequences that unfortunately have received very little attention up to now.
  

  Use of Land

  On the same amount of land needed to produce one kilo of meat, 200 kg of tomatoes or 160 kg of potatoes could be harvested in the same time span. In Switzerland, approximately 67% of agricultural land is used for keeping livestock and the production of animal feed. This corresponds with the worldwide average.[3] In the USA, 230,000 km² of land are taken up with the production of hay for farm animals, and only 16,000 km² (= 7%) are used for growing plant foods for humans.[4] The enormous amounts of land needed for meat production also damage the rainforests: 40% of all rainforest in Central America has been cleared or burned down within the last 40 years, mainly to gain land for grazing and the cultivation of fodder.[5] 1.5 million tons of meat were imported into the EU in 2004. Over one third of this came from Brazil.

  

  Water Consumption

  The poorest sections of the population suffer particularly through the huge water consumption needed for the production of meat.

  It has been said that, in future, wars will not be fought over oil, but over water. An average household needs around 2–5 litres of water for drinking, and 100–500 litres for everything else (such as showering, washing etc.). This is nothing in comparison to the 2,000–5,000 litres needed every day for the production of foodstuffs for an average family.

  In the fight against world hunger, the focus is often put upon the supply of food, while water, essential to be able to produce food in the first place, is ignored. Therefore, a water conference was held in Stockholm in 2004, concerned solely with the supply of water for humans.[8] Interesting conclusions were brought to light: whether a family requires 2,000 or 5,000 litres of water daily to produce their food depends very much on their type of nutrition. Worldwide, approximately 1,200 m³ of water are required per person per year for the production of foodstuffs. In the poorest regions of the world, where people can hardly afford animal products, the amount of water needed is around 600 m³. In comparison, regions that consume the most meat (the USA and EU) require circa 1,800 m³ annually per person.

  One could shower every day for a year with the same amount of water needed to produce one kilo of meat.[7]

  A direct comparison shows the impact of meat consumption even more clearly:
  A diet consisting of 80% plant-based foods and 20% meat (in industrialised countries the proportion of meat is actually 30–35%)[9] requires 1,300 m³ of water per year, while a purely vegetarian diet requires around half this amount.[10]
  The increasing consumption of animal products leads to ever-larger quantities of water being needed in agriculture. Water is already being pumped up from depths of over 1,000 metres in certain parts of India. One generation ago, hand-dug wells were sufficient for farm irrigation. Today, 95% of these small pumps have run dry.[11] This situation is echoed across other Asian countries.

  Increasing amounts of grain and pulses are being fed to slaughter animals.

  Food wastage

  7–16 kg of grain or soya beans are needed to produce 1 kg of meat. This can easily be defined as one of the most effective ways to waste foodstuffs. The artificial extension of the food chain due to the transformation of grain into meat causes a huge loss of nutrients, including 90% protein, 99% carbohydrates and 100% fibre, among other things. In addition to this, only a small portion of the body of a slaughtered animal consists of meat – 35% of the weight of a cow or 39% of a calf (excluding bones).[12]
  Nevertheless, 57% of the grain in Switzerland is still being fed to animals (1990). In the USA, 8 billion slaughter animals eat their way through 80% of the grain harvest. 90% of the world’s soya beans serve as animal fodder.[13] In total, approximately half of the grain produced worldwide is fed to animals so that their meat can be eaten.

  If Americans ate 10% less meat, the quantity of the grain saved could protect around one billion people from starvation. In Switzerland alone, about 1,700,000 tons of concentrated feed (mostly grain) are fed to livestock. Switzerland may be able to afford this waste; however, the figures are not much different in developing countries. The FAO reported that in 1981, 75% of the grain imports into the Third World were used for fodder. The domestic cultivation of foodstuffs also competes with the worldwide production of animal feed: in Egypt over the last 25 years the cultivation of corn as fodder has been given priority in fields that used to produce staple foods such as wheat, rice and millet. The proportion of land planted with grain used for fodder has thereby increased from 10% to 36%.[14]

  A similar thing has happened in other countries where meat consumption has grown. In 1950, 170 kg of grain per head was adequate to nourish the population of Taiwan. By 1990, meat and egg consumption had multiplied sixfold. The grain requirement per head has increased to 390 kg due to this extension of the food chain. Despite steadily increasing harvests, Taiwan can only meet this rising demand through imports. While Taiwan was a grain exporter in 1950, in 1990 it had to import 74% of the quantity needed, mostly in the form of fodder.[15]
  Similar figures apply to the former Soviet Union: meat consumption has tripled since 1950 while the demand for fodder has quadrupled. In 1990, cattle in the former Soviet Union consumed three times as much grain than the people. Imports of grain used as fodder reflect this, with an increase from almost zero in 1970 to 25 million tons per year in 1990. Through this, the Soviet Union became the world's second largest importer of fodder.

  The smell of manure from cattle sheds annoys many people. The ecological consequences, however, are much more serious.

  Forest Destruction through Liquid Manure

  Scientific research clearly indicates that today's mass keeping of livestock is one of the main causes of forest destruction. Biologist Dr. Hans Mohr[16] states in «Spektrum der Wissenschaft», January 1994:
  «An essential insight gained through ten years of research on forest damage is that the amounts of nitrogen, in particular ammonia[17], which stems primarily from agriculture, being released into the atmosphere must be reduced. [...] The disposal of the steadily increasing quantities of liquid manure and human excrement remains the cardinal problem.»

  Today, human excrement is mostly disposed of by sewage plants; animal excrement, however, is still poured or sprayed on to fields. The result of this is that 85% of nitrogen (N) in the form of ammonia (NH3), today still considered to be mainly responsible for the destruction of forests, is caused by livestock emissions.[19]
  Nitrogen, actually an essential nutrient for meadows, forests and water-based life, can lead to over-fertilisation if found in excess. However, this was only noticed when it was already too late. Forests initially grew faster with a higher nitrogen supply, and only showed the first signs of damage once the soil was already over-saturated with nitrogen.

  
  

  http://www.vegetarismus.ch/

Otetul De Mere - Un leac milenar

Un leac milenar: Otetul De Mere

 

Cel mai modest dintre alimente vindeca 100 de boli! 

Cititi cu atentie acest articol! Cu siguranta va va folosi, pentru ca este vorba despre un leac exceptional si pe care il aveti la indemana in permanenta in camara. Este vorba de unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma cu mai bine de trei milenii: otetul de mere. Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga, insusi Hipocrate punandu-l la loc de cinste in scrierile sale. In medicina populara romaneasca, este folosit din timpuri imemoriale. Taranii nostri din zonele de deal si de munte prepara si astazi otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii. Practic nu exista zona in care sa nu fie cunoscuta folosirea acestui remediu popular. Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse serioase la acest titlu. De ce? Pentru ca licoarea acrisoara si usor tulbure rezultata in urma fermentarii cidrului de mere vindeca nu mai putin de... o suta de afectiuni din cele mai diverse, de la banalele dureri de cap, la boli metabolice grave.

Compozitia otetului de mere

In principal, aceasta licoare este compusa din apa si din acizi organici, intre care predomina acidul acetic, la care se adauga acid propionic, acid lactic, pectina, enzime, cantitati infime de aminoacizi. Acest cocteil de acizi organici si enzime este un foarte puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, cu efecte exceptionale de dezintoxicare a organismului. Insa otetul de mere mai are si alte calitati, fiindca a preluat de la fructele din care este obtinut cateva substante in forma naturala extrem de utile pentru organism, dintre care vom mentiona in continuare doar cateva:
- potasiul - este un mineral esential pentru mentinerea sanatatii aparatului cardiovascular. El regleaza activitatea inimii si normalizeaza tensiunea arteriala.
- vitamina C - ajuta la asimilarea fierului necesar organismului, are efect preventiv in bolile infectioase.
- vitaminele B1, B2 si B6 - au efect intineritor si intarzie aparitia semnelor batranetii. Au efect pozitiv asupra tonusului sistemului nervos central.
- izoflavonoidele - sunt o categorie de substante organice continute de otet care au un puternic efect antioxidant. Ele favorizeaza normalizarea ciclului menstrual la femei si reinnoirea hematiilor (globulelor rosii).
- magneziul si fosforul - sunt doua substante minerale continute de otet, cu un rol foarte important in mentinerea sanatatii si echilibrului sistemului nervos. Au, de asemenea, efecte favorabile asupra sistemului imunitar si favorizeaza consolidarea oaselor.
Boli care se trateaza
intern cu otet de mere

In cele ce urmeaza nu vom putea enumera toate afectiunile care se trateaza cu rezultate bune cu ajutorul otetului de mere, pur si simplu din cauza ca lista este prea lunga pentru a putea fi cuprinsa integral. Vom detalia doar principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere:
*Reumatism, reumatism degenerativ - se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante continute de otetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare si impiedica procesele de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si a epiteliilor.
* Litiaza renala (pietre la rinichi) - prevenire si combatere - se bea de trei ori pe zi cate un pahar de apa plata (saraca in minerale) in care se dizolva 1-2 lingurite de otet de mere. Remediul se ia vreme de o luna.
* Obezitate, ingrasare - cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente tratamente de reglare ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare dimineata, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa fiecare masa, vom bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si doua lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza procesele de eliminare din organism (in special tranzitul intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de slabire forte, folositi-o pe urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit doi catei de usturoi pisati impreuna cu o lingura mare de otet de mere si putina apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa efectul merita efortul. Ar mai fi de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de pauza.
* Colecistita, dischinezia biliara, litiaza biliara - majoritatea persoanelor care au probleme cu bila ar putea fi scutite de multe necazuri luand 1-2 lingurite de otet de mere cu 10 minute inainte de fiecare masa (20-25 de minute in cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic).
* Indigestii frecvente, hipoaciditate - beti inainte de masa cu 5-10 minute si imediat dupa masa cate un sfert de pahar de apa in care a fost diluata o lingurita de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv.
* Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii - medicina populara recomanda in toate aceste cazuri administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita de miere, inainte de fiecare masa (doza va fi redusa la jumatate, in cazul copiilor sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta de mancare si digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente, favorizeaza procesul producerii hematiilor (globulelor rosii), stimuleaza foarte bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune si tonus. Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal frectii pe tot corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc usor.
* Migrenele - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a constipatiei, se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2 lingurite diluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care uneori da rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid.

In satele de deal si de munte, otetul de mere este un medicament universal

 

Aplicatii externe cu otet de mere

* Durerile de gat - se face din ora in ora gargara cu o solutie de otet concentrata: 4 linguri de otet la o cana (250 ml) de apa. Dupa ce durerile de gat se atenueaza, gargara se face mai rar: din 3 in 3 ore. Este un tratament deosebit de eficient in fazele incipiente ale racelilor. Procedura are un efect foarte bun si in cazul in care avem senzatia de gat uscat.
* Oboseala cronica, epuizare - se face un masaj al intregului corp cu otet de mere sau, mai bine, cu un otet de mere aromatizat cu lavanda. Se ia otet de mere in palma si se intinde pe piele cu miscari blande si energice (facute mereu in sens ascendent) insistandu-se asupra umerilor, a cefei, a toracelui si in zona fruntii. Acest tratament dureaza 30 minute si va fi urmat obligatoriu de un dus, dupa care va veti simti proaspeti si in forma. Acelasi tratament este recomandat contra surmenajului intelectual, precum si contra febrei musculare.
* Contra imbatranirii premature a tesuturilor, inclusiv a pielii, se fac de doua ori pe luna masaje ale intregului corp cu otet de mere. Acest produs natural favorizeaza recapatarea supletii si a tonusului tegumentelor, invioreaza, curata pielea, previne aparitia infectiilor si a dermatozelor.
* Micozele unghiilor - se face un tratament de lunga durata, dar cu o eficienta exceptionala, verificata in practica: De trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara, se tine degetul in otet de mere timp de o jumatate de ora. Peste noapte, se inveleste degetul bolnav in vata imbibata cu otet de mere si se infasoara in plastic (degetare taiate din manusile chirurgicale). Din cand in cand, se mai tamponeaza unghia si cu tinctura de propolis sau de muguri de plop, care au efecte antiinfectioase foarte puternice si actioneaza foarte bine pe tesuturile inmuiate anterior de otet. Dupa 2-3 luni, micoza va disparea.
* Raceala, adjuvant in cazul pneumoniilor si infectiilor gripale severe - se fac frictionari ale intregului corp, dar in special ale toracelui, cu otet de mere. Dupa tratament, pacientul se inveleste bine si se lasa sa asude vreme de macar 10 minute. O eficienta deosebita in cazul in care aceste boli sunt insotite de febra sau de dureri musculare o are masajul cu otet mentolat, care are o importanta terapeutica atat de mare, incat vom vorbi despre el detaliat.

 

Oteturile Aromate

Se obtin din plante care contin uleiuri volatile (menta, lavanda, cimbru, rozmarin, trandafir, tarhon etc.), care sunt puse la macerat in otet de mere. Iata reteta completa de obtinere a acestor preparate: se piseaza marunt planta aromatica aleasa si apoi se pun 6-8 linguri rase de pulbere intr-o sticla in care se adauga apoi o jumatate de litru de otet. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de 10-14 zile, dupa care se filtreaza.

Otetul mentolat

Se obtine, asa cum arata si numele, din menta, cel mai adesea din specia numita menta dulce (Mentha viridis), care este mai "rece" decat celelalte soiuri ale acestei plante. Folosit extern, este un foarte puternic febrifug, utilizat in toate tipurile de infectii respiratorii si infectii insotite de temperatura ridicata. Mai este recomandat contra durerilor de cap, contra durerilor musculare, contra reumatismului inflamator (cu senzatia de fierbinte la nivelul articulatiei), contra starilor de greata la femeile gravide.

Otetul de levantica

Este un foarte bun relaxant, folosit extern in cazurile de surmenaj fizic si intelectual, anxietate (stari de teama fara motiv aparent), stari de agitatie la copii, insomnie. In arsurile usoare (de gradul I si Ii), otetul de levantica este un excelent calmant si ajuta la refacerea rapida a pielii. Folosit intern, 4 lingurite pe zi, este un remediu excelent contra problemelor biliare (dischinezie, colecistita) si contra infectiilor cu giardia lamblia.

Otetul de rozmarin

Aplicat pe piele, este excelent pentru mentinerea tineretii si supletii acesteia, fiind unul din secretele cosmeticienilor renumiti. Frictionarile cu otet de rozmarin dau rezultate foarte bune in tratarea paraliziilor de tot felul, facand adevarate minuni in unele cazuri. In fine, intern, otetul de rozmarin (folosit chiar in alimentatie) este un bun stimulent al digestiei, un tratament eficace contra gastritelor hipoacide si a atoniilor digestive. De asemenea, este un excelent stimulent al... memoriei. (Amintiti-va acest lucru!)

Otetul de mere, bun la raceala, crize de nervi si intepaturi

Otetul de mere si miere de albine, adevarat cocteil de sanatate, este considerat un "elixir deviata lunga" atat de catre specialisti, cat si de catre consumatori. 
Cel care a facut cunoscut in lume otetul de mere si miere de albine a fost D.C. Jarvis, un medic de tara din statul american Vermont. Observand deosebita longevitate a oamenilor din respectiva comunitate locala, el a vrut sa afle carui fapt i se datora aceasta si asa a aflat ca fermierii din zona consumau putina carne si oua, dar se hraneau cu multe legume si fructe. 

De asemenea, fermierii beau zilnic cel putin un pahar cu apa in care puneau doua lingurite de otet de mere si doua lingurite de miere de albine. 

Oriunde v-ati afla - acasa, la serviciu ori in concediu - e bine sa aveti la indemana otetul de mere si miere de albine. 

E recomandat ca persoanelor racite, gripate si care au febra sa li se faca o frectie cu otet cald plus apa, parti egale. Pe talpi se pun comprese calde peste care se trag imediat sosete groase din lana sau bumbac. De asemenea, se pune o compresa calda, bine inmuiata in acest amestec de otet si apa si pe crestetul capului, peste care se pune un fes sau un batic.

Impotriva durerilor de gat: se curata unul sau doi cartofi, se dau prin razatoarea mare si se pun pe o bucata de material mai lung, panza sau tifon, cat sa poata fi legat la ceafa. Cartofii rasi se stropesc, din belsug, cu otet de mere caldut plus apa, parti egale. Legatura astfel pregatita se pune seara, in jurul gatului si se tine pana dimineata.

Persoanele agitate, nervoase, cu pulsul marit, in pragul unei crize de nervi e bine sa inspire pret de cateva zeci de secunde mirosul de otet pus pe o farfuriuta ori intr-o ceasca.

Impotriva diareei: persoanele care din diferite motive au scaune foarte dese, apoase si dureri abdominale, pana ajung la medic, sa procedeze in felul urmator: intr-un pahar cu apa calduta, la temperatura corpului, se pune o lingura de otet de mere (adulti) si o lingurita de otet - copii. Se bea cate un pahar din acest amestec din ora in ora. 

Impotriva intepaturilor de insecte: locul afectat se umezeste imediat si cat mai des cu un tampon de vata inmuiat in otet de mere. Mancarimile vor disparea, nu apar umflaturi si vindecarea se produce repede si fara sa ramana semn. 

Cateva linguri de otet de mere puse in apa cu care va clatiti parul fac minuni: un par matasos, rezistent, cu volum marit si radacina sanatoasa. 

O compresa de otet incalzit pusa peste un furuncul are efect benefic imediat. Durerile dispar, se elimina puroiul dar, mai ales, se evita infectarea locului. 

Pus in apa de baie - o ceasca de cafea - otetul le ajuta pe persoanele care transpire mult sa scape de aceasta neplacere. 

Otetul de mere si miere de albine poate fi folosit si ca dezinfectant in taieturi, julituri si alte rani in caz ca nu aveti la indemana un alt dezinfectant. 

Otetul de mere poate fi folosit si impotriva nasului infundat. Se sufla bine nasul dupa care se sterg narile, pe interior, cu un betisor igienic inmuiat in otet. Efectul este imediat, dar pana la vindecarea completa acest lucru trebuie facut de cateva ori pe zi. 

Atentie! Nu apelati la aceasta procedura daca aveti narile ranite. 

Impotriva negilor: se amesteca o lingura de otet de mere cu o lingurita de sare fina dizolvata intr-o lingura de apa fierbinte. Solutia astfel obtinuta se pune intr-o sticluta inchisa la culoare si se pastreaza la loc ferit de soare. Se umezeste negul (negii) de cateva ori pe zi, cu un betisor igienic sau un tampon de vata inmuiat in aceasta solutie. Dupa 3, 4 saptamani nici n-o sa mai stiti ca-n locul respectiv a fost ceva care v-a deranjat. 

Despre efectele benefice ale otetului de mere si miere de albine s-a scris mult si inca se va mai scrie. Am citit ca acest produs naturist are foarte multe proprietati curative dare m-am oprit doar la cele cunoscute din proprie experienta. 

Retineti! 

- tratamentul naturist nu suplineste o vizita la medicul de familie sau la medicul specialist; 

- tratamentul naturist nu are efecte secundare si nu da dependenta; 

- efectele tratamantului naturist nu sunt imediate ca in cazul unui tratament medicamentos, de aceea pacientilor li se recomanda multa rabdare; 

- un produs - mar, usturoi, cartof etc trecut printr-un proces de fabricatie nu mai este natural pentru ca nu mai are aceleasi proprietati si efecte ca atunci cand este cules, adunat din gradina sau copac. 

- daca nu credeti in produsele naturiste si efectele lor benefice asupra organismului uman, inutil sa apelati la tratamentele naturiste. Credinta ca va vor ajuta, ca va vor face bine inseamna 50% ajutor, vindecare. 

OTET DE MERE. PREPARARE

Otetul de mere amelioreaza multe afectiuni ale sanatatii: reumatism degenerativ, colecistita, hipoaciditate, obezitate sau inapetenta. Cumparat sau preparat in casa, este indicat a fi folosit frecvent.

Afisam mai jos o modalitate de preparare:

Reteta. Otet de mere.

Ingrediente:

3 kg mere

3 l apa

300 g miere

30 g drojdie de bere

Mod de preparare:

Pentru preparerea otetului de mere, acestea se spala, se inlatura partile mai putin sanatoase, dupa care se rad pe razatoarea mare, folosindu-se si cotoarele.

In apa fiarta se dizolva mierea si drojdia si se toarna peste merele rase, intr-un vas mare.

Vasul se pastreaza descoperit intr-o camera cu temperatura de 20 - 30 grade Celsius. Pentru ca procesul de otetire sa decurga in bune conditii, vasul nu trebuie expus la lumina soarelui, ci trebuie sa fie asezat la intuneric pentru a nu fi impiedicata fermentarea.

Dupa 10 zile se strecoara prin tifon. Sucul obtinut se toarna in borcane. Se leaga la gura cu tifon si se pastreaza la aceeasi temperatura pentru continuarea fermentatiei. Fermentatia s-a terminat cand lichidul se linisteste si se limpezeste.

Acest proces poate dura intre 40 - 60 de zile.

Otetul de mere se pastreaza in sticle si se depoziteaza intr-un loc racoros.

Salata de cartofi si branza

Salata de cartofi cu ardei copti și branza 

O combinatie de mai multe retete pe care le am deja pe site: cartofi copti,branza de iaurt marinata si ardei copti. Am obtinut din aceasta alaturare un platou foarte frumos colorat si apetisant.

Ingrediente pentru Salata de cartofi si ardei copti cu branza marinata

6 cartofi medii
1 ardei rosu mare
7 branza telemea , Condimente (sare, piper , oregano , cimbru)
1 lingura ulei
3 fire patrunjel

Aprox 5 Portii  Preparare

1. Cartofii ii taiati felii pe lung si ii condimentati cu ulei, sare, piper, oregano si cimbru. Amestecati bine.
   * dupa multe incercari tot la reteta de cartofi copti cu mustar ma intorc de fiecare data, e cea mai reusita de pana acum, asa ca va recomand aceasta combinatie de condimente pentru cartofi in locul condimentelor folosite de mine la aceasta reteta
2. Asezati cartofii intr-un singur strat intr-o tava cu hartie de copt. Asezati si ardeiul in tava.
3. Dati la cuptor la 250C pentru 45 minute.
4. Curatati ardeiul copt de coaja si il taiati fasii. Cartofii copti ii amestecati cu patrunjel tocat.
5. Asezati pe un platou cartofii, apoi felii de de ardei, mai presarati putina sare mare si stropiti apoi cu 1 lingura din uleiul de pe branza marinata.
6. Deasupa asezati bile de branza, iar cateva bile le sfaramati peste cartofi. Serviti imediat.

Salata Orient Expres

Salata orientala

Ingrediente pentru Salata orientala

1 kg cartofi
4-5 oua
1 ceapa medie (sau 6 fire ceapa verde cand e sezon)
muraturi (de care va plac, si cat mai colorate, eu am pus doar 6 castraveciori murati)
6 linguri ulei
sucul de la 1/2 lamaie
sare, piper

Preparare

1. Cartofii se pun la fiert in coaja in apa cu sare pana intra furculita usor in ei; daca ii fierbeti in oala cu presiune se vor face mai repede. Se scurg, se lasa putin la racit pana ii puteti manevra cu mana si apoi se decojesc.
2. Ouale se pun la fiert pana sunt tari (5 minute dupa ce incepe sa fiarba apa); puneti sare in apa, asa nu se va imprastia albusul in cazul in care se sparge vreun ou in timpul fierberii
3. Ceapa se taie rondele daca folositi ceapa verde sau julienne daca folositi ceapa uscata
4. Intr-un bol incapator se taie rondele cartofii, se adauga ouale curatate si taiate cubulete, muraturile taiate cubulete si apoi ceapa. Se pune putina sare si piper si se amesteca usor folosind doua linguri, ca sa nu se faramiteze cartofii si ouale.
   * eu adaug intotdeauna condimentele pe salate inainte de a pune vinegreta pe baza de ulei, altfel uleiul ar forma o pelicula si condimentele nu ar mai fi absorbite de legume
5. Se amesteca uleiul cu sucul de lamaie si se toarna peste salata. 

Ceapa - curiozitati si beneficii

Din studiile efectuate asupra proprietatilor si efectelor Cepei si Usturoiului, se pare ca aceste doua vegetale deosebite au proprietatea de a "absoarbe" virusii si bacteriile, in momentul in care sunt
"activate", adica in momentul in care intra in contact cu aerul.

Astfel, in trecut, in traditia romaneasca Ceapa si Usturoiul se "desfaceau" la masa si se mancau direct, ca atare, pe loc. Nu se preparau spre a se lasa "pe mai tarziu".

Si de ce se facea asa?... In momentul in care Ceapa si Usturoiul sunt "activate" (intra in contact cu aerul), ele incep sa "absoarba" din mediul inconjurator virusii si bacteriile.

Cind se mananca direct, pe loc, ea intra direct in organism. Astfel, procesul de absorbtie al virusilor si bacteriilor se produce doar in interiorul organismului, preluand de acolo virusi si bacterii.

In cazul in care Ceapa si Usturoiul nu se consuma "pe loc", in contact cu aerul ele incep "absorbirea" de virusi si bacterii din mediul inconjurator (pana la momentul in care le mancam), pe care noi
apoi le introducem in organismul nostru gata "impanate".

Astfel, putem alege:
- folosim Ceapa sau Usturoiul spre a atrage virusii si bacteriile din atmosfera, pe care apoi sa le introducem in organism, sau
- folosim Ceapa si Usturoiul sa absoarba doar virusii si bacteriile din organism?...

CEAPA

In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera.

Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa
necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a
descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa.

Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona . Acum multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon.
Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa)

Morala povestii este: cumparati cateva cepe si puneti-le in boluri in fiecare camera din casa. Daca lucrati la birou, puneti unu sub birou sau undeva pe un raft. Incercati si veti vedea. Noi am facut asta anul
trecut si nimeni din casa nu s-a imbolnavit de gripa. Daca va ajuta pe voi si pe cei dragi sa nu va imbolnaviti, cu atat mai bine. Daca totusi faceti gripa, va fi o forma usoara. Oricum... ce aveti de
pierdut? Doar cateva cepe!!!!

Acum... mai exista si un PS la aceasta poveste, trimis de o prietena din Oregon care de obicei imi trimite contributii la articolele pe tema sanatatii. Ea mi-a povestit urmatoarea experienta despre ceapa:

"Eu nu stiam despre povestea cu fermierul... dar stiu ca eu personal am facut pneumonie si am fost foarte bolnava. Am citit un articol care spunea sa tai o ceapa la ambele capete, sa pui unul din capete intr-o furculita si sa pui capatul infipt in furculita intr-un borcan gol... iar apoi sa pui borcanul langa patul pacientului peste noapte. Se spunea ca ceapa se innegreste peste noapte din cauza germenilor... si
chiar asa s-a intamplat. Dimineata ceapa era un dezastru, dar eu deja ma simteam mai bine.

Altceva ce am citit intr-un articol a fost ca atat ceapa, cat si usturoiul, distribuite prin camera, au salvat pe multi de la ciuma neagra. Ele au multe proprietati antibacteriale si antiseptice."

CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE !

O ceapa care fusese lasata in frigider. Uneori nu folosesc o ceapa intreaga odata, ci pastrez cealalta jumatate pentru mai tarziu.

Dupa ce am citit aceasta informatie mi-am schimbat parerea... si pe viitor voi cumpara cepe mai mici.

Am avut privilegiul sa vizitez Mullins Food Products, divizia de fabricare a maionezei. Mullins este mare si este detinuta de 11 frati si surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo.

A venit vorba despre intoxicatii alimentare si am dorit sa le impartasesc ceea ce am aflat de la un chimist.
Tipul care ne-a condus in turul fabricii se numea Ed si era unul dintre frati. Ed este un expert in chimie si este implica in dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pt McDonald's

Deci retineti ca Ed este un magician al chimiei alimentare. In timpul vizitei cineva a intrebat daca chiar trebuie sa ne facem griji cu privire la maioneza. Oamenii intotdeauna sunt ingrijorati ca maioneza se va strica. Raspunsul lui Ed va va surprinde. El a spus ca toata maioneza produsa comercial este sigura.
"Nici macar nu trebuie pusa la frigider. Nu face nici un rau sa fie pusa, dar nu e neaparat necesar". El a explicat ca pH-ul maionezei este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravietui in
mediul inconjurator. El a vorbit despre picnicul esential, cu bolul de salata de cartofi pe masa si cum toata lumea da vina pe maioneza cand cuiva ii este rau.
Ed spune ca atunci cand este raportata intoxicatia alimentara, primul lucru pe care il cerceteaza autoritatile este cand a mancat bolnavul ultima oara CEAPA si de unde au venit aceste cepe (din salata de cartofi?) Ed spune ca nu maioneza (atata timp cat nu e facuta in casa) este cea care se strica la aer. Cel mai probabil este ceapa, iar daca nu ceapa, atunci CARTOFII.

El a explicat ca ceapa este o mare piata de desfacere pentru bacterii,in special ceapa negatita. Nu ar trebui niciodata sa pastrezi o bucata de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si
o bagi la frigider.
Se contamineaza deja suficient doar prin faptul ca e taiata si sta la aer putina vreme, si poate deveni periculoasa pentru cine o ingereaza (asa ca, atentie sporita la ceapa care va este pusa in hotdog la meciurile de baseball!)
Ed spune ca daca iei partea de ceapa lasata si o gatesti nebuneste s-ar putea sa fii in regula... dar daca tai ceapa lasata ca sa o pui in sandwich iti cauti problemele cu lumanarea. Atat ceapa cat si cartofii fierti dintr-o salata de cartofi vor atrage si favoriza inmultirea bacteriilor mult mai repede decat orice aioneza preparata comercial.

Deci, cum suna asta ca noutate? Luati-o cum vreti. Eu (autorul) am de gand sa fiu foarte atent la ceapa de acum incolo. Din mai multe motive acord credibilitate unui chimist si unei companii care produce
milioane de tone de maioneza pe an.

De asemenea, CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul lor nu o poate metaboliza.

Deci, nu uitati ca este periculos sa tai o ceapa si s-o folosesti pentru gatit a doua zi. Devine otravitoare intr-o singura noapte si creeaza bacterii toxice care pot provoca infectii la stomac din cauza excesului de secretie de bila si chiar intoxicatii alimentare.

Salata cu HREAN

Salata de cruditati cu hrean

Timp de preparare: 40 minute (complexitate redusa) 

Ingrediente: 

4 buc. morcovi mari 

1 buc. telina potrivita 

1 mar mare 

1/2 buc. radacina hrean , sare 

2 galbenusuri 

150 ml ulei , mustar , lamiie sau otet dupa gust , sare 

Mod de preparare:

Morcovii, telina si hreanul se dau pe razatoarea mica, marul pe razatoarea mare. Se presara legumele cu sare si se lasa 10 min., timp in care se prepara maioneza. Se scurg legumele foarte bine de zeama si se adauga 3/4 din maioneza. Se aseaza pe platou si se orneaza cu maioneza ramasa.
Se serveste simpla pe frunze de salata verde sau ca garnitura linga preparate reci din carne

Salata de ton cu hrean

Preparare:

Rosia se spala. Se taie in rondele. Lamaia se spala si ea, se taie in rondele. Hreanul se taie in bucatele mici. Frunzele de salata se spala, se usuca cu servet uscat. Pestele se scurge de ulei, dar nu de tot. Se stropeste cu suc proaspat de lamaie, dupa preferite. Se presara sare.

Salata de ton cu hrean

Pe o farfurie intinsa se pun frunzele de salata. Peste salata se adauga pestele. Se decoreaza cu rondele de lamaie si rosie. Se presara hreanul, piperul boabe si frunzele de patrunjel proaspat.

Ingrediente:

Ingrediente: putin hrean taiat marunt
frunze de patrunjel proaspat
suc de lamaie
1 lamaie
1 conserva de ton maruntit
boabe piper
1 rosie
frunze de salata verde si sare

1. Forţa lui vindecătoare e remarcabilă - iuţeala din rădăcini îl face să fie foarte eficient în tratarea 

bolilor reumatice şi a căilor respiratorii superioare. 

Rădăcina este, de asemenea, foarte bogată în vitamine (C şi B) şi minerale şi conţine substanţe antibiotice naturale .
Salata de hrean, eficientă în răceli sau gripe. Principiile active din rădăcina crudă de hrean şi mai ales antibioticele distrug bacteriile care pot produce amigdalite, faringite sau sinuzite. Un efect deosebit îl au substanţele care curăţă căile respiratorii, permiţând eliminarea virusurilor odată cu mucusul adunat în trahee sau bronhii. Este evident că şi în cazul contactului respirator cu virusul gripei porcine, hreanul ne ajută să eliminăm mucusul prin care virusul A/H1N1 încearcă să pătrundă în celule. Pentru protecţia împotriva infecţiilor bacteriene sau cu virusuri se recomandă consumul de salată de rădăcină de hrean, cu oţet de mere, mai ales dimineaţa şi la masa de seară.

2. Previne infarctul miocardic şi accidentele cerebrale

O mare parte din substanţele pe care le conţine hreanul ajută la realizarea unei mai bune circulaţii a sângelui în zonele periferice. Acest lucru îmbunătăţeşte funcţionarea tuturor organelor, dar şi protejează împotriva degerăturilor şi a transpiraţiei excesive.
Prin efectul benefic asupra circulaţiei sângelui, consumul de hrean scade semnificativ riscul variaţiilor mari de tensiune sau al formării de cheaguri sangvine ce ar putea rupe sau bloca vasele ce irigă inima şi creierul. Pe de altă parte, ultimele descoperiri arată că unele substanţe sulfurate din hrean cresc elasticitatea vaselor de sânge coronariene şi cerebrale care aduc oxigen şi hrană muşchiului cardiac şi creierului. O mai bună elasticitate a acestor vase este un real avantaj în cazul apariţiei unor cauze ce ar putea provoca un infarct sau un accident cerebral.

3. Scade riscul apariţiei cancerului

Geneticienii au descoperit recent trei compuşi fosforici ai niacinei care au un semnificativ efect împotriva producerii mutaţiilor genetice. Aceşti compuşi pătrund în celule şi ajută la reparaţia genelor care sunt afectate, scăzând astfel riscul de cancer.
4. Leac pentru problemele digestive
Hreanul creşte pofta de mâncare, dar are şi un efect de stimulare a digestiei prin menţinerea capacităţii de contracţie a muşchilor stomacului şi intestinelor. Este un bun antidiareic şi o reală "otravă" contra viermilor intestinali şi a ouălor acestora.

5. Are efect antiinflamator

Hreanul, tot prin efectul asupra vaselor de sânge, drenează lichidele acumulate în anumite zone ale corpului, în urma unei infecţii sau a unei traume mecanice (lovituri). Din acest motiv, hreanul este recomandat în orice proces inflamatoriu, începând cu simptomul nasului înfundat sau trauma produsă de o lovitură puternică.
Prin efectul antiinflamator, hreanul lucrează şi asupra cauzei durerii produse de inflamaţie.
6. Acţionează asupra metabolismului zaharurilor şi grăsimilor

Unele principii din hrean au un efect reglator asupra unor mecanisme ale ficatului, responsabile de transformarea zaharurilor şi grăsimilor. S-a dovedit că există 12 compuşi specifici ai hreanului care scad ritmul de transformare a zaharurilor în grăsimi şi şase tipuri de substanţe care reduc riscul la producerea diabetului zaharat.


Hreanul este o planta cu o radacina carnoasa care seamana cu pastarnacul. Este extraordinar pentru organismul tau, insa doar atunci cand este proaspat, pentru ca uscat isi pierde din putere. 
Aceasta planta poate fi folosita in caz de infectii pulmonare si urinare, artrita, sciatica si guta. In plus, este indicat pentru o stare generala de bine, dar si pentru efectiunile diuretice. Se mai foloseste pentru eliminarea viermisorilor in cazul copiilor, iar uleiul din hrean este un bun antibiotic, arataDigherbs.

In cazul unor rani infectate este recomandata o cataplasma de hrean. Acesta mai poate fi utilizat in caz de reumatism, bronsita si pericardita, dar si dureri in gat. 

Hreanul mai poate fi intrebuintat pentru petele de pe piele sau pentru a stimula cresterea parului. 

Cand sa eviti usturoiul

Si, bineinteles, mai poate fi un condiment deosebit de bun. Frunzele sale pot fi folosite pentru salata. 

Totusi, ai grija, pentru ca, utilizat in mod necorespunzator, poate provoca iritatii pielii. In plus, uleiul esential din hrean este considerat periculos cand este folosit in cantitati mari. Daca vei incerca sa faci un amestec din ulei de hrean siapa, pe care sa o incalzesti la o temperatura mare, aceasta se poate transforma intr-o substanta toxica. 

Nu opta pentru hrean daca ai tulburari renale, ulcer gastro-duodenal sau hipertensiune arteriala, pentru ca poate provoca varsaturi, arsuri la stomac si transpiratie excesiva. 

Femeile gravide si cele care alateaza ar trebui sa evite medicamentele care contin ingrediente din aceasta planta. 

Nici copiilor pana in patru ani nu ar trebui sa li se dea hrean. 

Leurda - detoxifiantul primăverii

După anotimpul de iarnă, în care alimentaţia a fost bazată, în principal, pe produse din carne şi cu mare carenţă în legume proaspete, devine absolut necesară o curăţire a sângelui şi a organismului, intrat în primăvară mai anemic, cu grad variat de debilitate şi cu o imunitate mult diminuată. În această perioadă, natura intervine cu o plantă de mare valoare: leurda.

Denumită în popor ai-de-pădure sau ai-ciorăsc, leurda este unul dintre primii vestitori ai primăverii, care inundă la suprafaţa solului încă din luna martie, imediat după ghiocei. Se întâlneşte în toată Europa de Est şi în Caucaz, prin flora spontană din zonele de deal şi de munte, preferând tufişurile şi pădurile umede şi umbroase de foioase (fag, stejar, carpen), cu frunziş putrezit, aşternut pe soluri afânate, bogate în humus şi slab acide. În munţii Carpaţi, leurda este frecvent întâlnită, mai ales în Masivul Lăpuşului, în Munţii Maramureşului, Călimani, Cozia şi Bihorului. Sunt bine cunoscute pâlcurile dese de leurdă care acoperă solul, ca un covor verde, pe vârful Leordiş din Munţii Aninei şi în satul Leordina, de pe valea Vişeului.
Denumirea ştiinţifică de allium ursinum este corelată cu observaţiile popoarelor nordice ale Europei, care susţineau că apariţia frunzelor de leurdă era mult aşteptată de urşi, pentru a o consuma ca medicament purificator, după lungul repaus din perioada hibernării. De altfel, popoarele germanice o denumeau „usturoiul ursului“, „usturoiul ţiganului“ şi „ceapa vrăjitoarei“.
Plantă bogată în vitaminele A şi C
Frunzele apar în lunile martie-aprilie, în funcţie de condiţiile climatice ale zonei. Au formă oval-lanceolată, sunt late de 3-4 cm şi lungi de peste 10 cm, cu două nervuri paralele. Limbul este lucios, verde-intens, iar peţiolul, lung. Se pot confunda cu frunzele de lăcrămioare, care apar cam în aceeaşi perioadă.
Tulpina floriferă este înaltă, de 20-50 cm, fără noduri, apărută dintr-un bulb de mărimea arpagicului. Poartă flori mici, albe, grupate câte 5-20 într-o inflorescenţă. Înflorirea are loc în lunile mai-iunie. Recoltarea frunzelor tinere se face în lunile martie-aprilie (înainte de înflorire), iar bulbii se culeg la sfârşitul verii şi toamna (lunile august-octombrie). Strivite în mână, frunzele dau un puternic miros de usturoi.
Frunzele au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând sulfura de alil, care imprimă gustul şi mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium. În plus, acestea conţin carotenoizi, vitaminele A şi C, levuloză, ulei eteric complex şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.
Cură de patru săptămâni, pentru dezintoxicare
Proprietăţile terapeutice ale leurdei reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor, fiind mult mai activă decât usturoiul.
Pentru această acţiune, se recomandă ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură de 4 săptămâni cu frunze proaspete (de remarcat că, prin uscare, frunzele îşi pierd din proprietăţi). În plus, sunt evidente efectele antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge şi stimulatoare ale peristaltismului intestinal şi ale contracţiilor uterine.
Prin consumul intern, leurda acţionează favorabil în numeroase afecţiuni maladive:
- în bolile gastrointestinale are efecte în diaree acută şi cronică, dizenterie, indigestii, insuficienţă biliară, colici abdominale, balonări şi în distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici;
- în afecţiuni cardiovasculare curăţă sângele de substanţe toxice, reduce hipertensiunea arterială, intervine în ateroscleroza coronariană, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitând apariţia trombozei şi tromboflebitei prin fluidificarea sângelui şi prin dizolvarea plăcilor de colesterol;
- în bolile aparatului respirator este benefică în cazul persoanelor cu bronşite, tuberculoză pulmonară şi infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare (gripe, răceli);
- în afecţiunile sistemului nervos întăreşte memoria prin mărirea capacităţii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ameţelile de dimineaţă, stările depresive, tensiunea la nivelul capului şi stările de anxietate (frică) şi de nelinişte;
- în boli renale curăţă rinichii şi vezica urinară, favorizează urinarea şi elimină excesul de acid uric, foarte dăunător bolnavilor de gută.
Prin uz extern, leurda are bune efecte în combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, răni greu vindecabile, scrofuloză şi alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor).
Preparate din leurdă
Având un excelent rol purificator, prin eliminarea deşeurilor toxice din ficat şi din sânge, precum şi un important rol fortifiant al întregului organism, leurda este recomandată într-o cură benefică de primăvară:
- frunzele proaspete se consumă primăvara, într-o cură de 3-4 săptămâni, fiind amestecate cu diferite preparate culinare: salate de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzica vie), găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocane cu carne, având atât rol decorativ, cât şi condimentar foarte gustos, în locul usturoiului;
- tăiate mărunt, frunzele se consumă ca aperitiv, în amestec cu frunze de pătrunjel verde; se pun pe felia de pâine cu unt, margarină, brânză sau caşcaval ras, adăugând cimbrişor, boia de ardei şi piper măcinat;
- salata din frunze proaspete, consumată înainte de mesele principale pe tot sezonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire;
- în stare uscată, frunzele se presară pe diferite mâncăruri, în amestec cu pătrunjel şi ceapă, având efect de condiment deosebit de gustos;
- bulbii recoltaţi vara şi toamna şi tocaţi mărunt au aceeaşi eficacitate ca şi frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepară un macerat în lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin înghiţituri rare. Atât frunzele, cât şi bulbii sunt bine toleraţi de ficat şi nu dau iz neplăcut respiraţiei, ca în cazul usturoiului;
- tinctura din frunze sau bulbi tocaţi mărunt se prepară în alcool de 38-40%, în care se macerează, timp de 14 zile, la soare; se strecoară şi se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros şi întunecos. Zilnic se iau câte 10-15 picături, în puţin ceai sau apă, de 3-4 ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente. Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze tot timpul anului de puterea curativă a leurdei;
- infuzia de leurdă se prepară din două linguriţe cu frunze tocate la 200 ml apă clocotită; se beau unul sau două ceaiuri pe zi;
- vinul de leurdă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi, care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte după gust cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficienţă respiratorie, expectoraţii persistente şi tuberculoză pulmonară;
- sucul de leurdă, extras din frunze proaspete prin presare, se consumă în cure de 3 săptămâni, luând câte două pahare pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi după-amiaza, având efecte în combaterea reumatismului degenerativ, mastitei şi nodulilor la sân şi în înlăturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o acţiune puternic antitoxică.
Florile de leurdă, bogate în polen
În apicultură, leurda este o specie meliferă, vizitată frecvent de albine pentru culesul de nectar şi polen. S-a constatat că un stup de control, plasat într-o zonă invadată de leurdă înflorită, poate asigura o depunere de 1 kg miere într-o zi însorită. Ornamental, leurda este plantată în parcuri, grădini şi spaţii verzi, pentru a valorifica locurile umede şi umbrite.
Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA  Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

Preparate din coacăze

Fructele de coacăz sunt prelucrate sub formă de siropuri, jeleuri, dulceaţă, peltea, marmeladă, compoturi şi lichior. În mod frecvent, se utilizează amestecuri din fructe de coacăz negru şi coacăz roşu, în anumite proporţii, având efecte benefice în vitaminizarea organismului, mai ales iarna şi primăvara. Aceste preparate din coacăze au bune efecte stimulatoare în digestie la persoane cu stomac leneş şi inflamaţii gastrointestinale.
Jeleul de coacăze se obţine din suc pus la foc domol cu o cantitate egală de zahăr. În timpul fierberii se îndepărtează spuma la intervale de 5 minute şi se adaugă 100 de grame de fructe de zmeur la

1 kg coacăze, pentru aromatizare. Când pasta devine suficient de consistentă, se trece în borcane, la păstrare.
Siropul de coacăze se obţine prin presarea la rece a fructelor, fiind consumat zilnic în doze de 4-6 linguri la intervale de 2 ore. Are efecte puternic energizante, asigurând fortificarea generală a organismului, mai ales la copii, bătrâni şi la bolnavi în stare de convalescenţă.
Compotul de coacăze se prepară din 150 de grame de suc, amestecat cu 100 de grame de coacăze proaspete şi 30 de grame de miere (sau 50 de grame de zahăr), având acţiuni excelente în boli cardiocirculatorii, renale şi în obezitate.


Vinul de coacăze se obţine prin macerarea la rece a 300 de grame de fructe proaspete într-un litru de vin roşu. După strecurare, se adaugă un sirop de zahăr şi se consumă câte un pahar înainte de mese.
Pelteaua de coacăze se amestecă cu puţină apă caldă şi se foloseşte sub formă de gargară în faringite granulomatoase.
Lichiorul se prepară din fructe proaspete, macerate într-un litru de rachiu alb, adăugând 3 cuişoare, un baton de scorţişoară şi 100 de grame de zmeură. După o macerare de 6 săptămâni în vas închis pus la loc răcoros, se filtrează şi se adaugă 200 de grame de zahăr. Se va consuma după o macerare de încă 4 săptămâni.
În apicultură, plantaţia intensivă de coacăz poate asigura o producţie de 10-20 kg miere, florile fiind frecvent vizitate de albine, pentru culegerea de nectar şi polen. Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ